ICCJ. Decizia nr. 3272/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3272/2004
Dosar nr. 2407/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 547 din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, au fost condamnaţi inculpaţii:
- O.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza a II a, combinat cu teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- D.S.I., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la alin. (3), 4 teza I şi teza a III a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi pe o perioadă de 60 zile, de la 3 decembrie 2003 până la 1 februarie 2004, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 mai 2003, la zi.
În baza art. 14 şi urm. C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale către partea civilă M.G.M.
S-a lua act că partea vătămată T.C.G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.V. a sumei de 300 Euro.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada noiembrie 2002 – februarie 2003, inculpaţii O.V. şi D.S.I., prin înşelăciune, sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă în Spania, au racolat şi au asigurat transportul în Spania în vederea practicării prostituţiei a minorei M.G.M.
În sarcina inculpatului O.V. s-a reţinut săvârşirea aceleiaşi fapte şi faţă de partea vătămată T.C.G., ambele femei fiind obligate de făptuitor la practicarea prostituţiei, acesta însuşindu-şi sumele de bani rezultate din exploatarea lor sexuală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor M.D., S.P., D.I., D.D.M., T.G., A.C., M.C., procese – verbale de confruntare, proces – verbal de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, documente privind evidenţa trecerii frontierei de stat, declaraţiile inculpaţilor.
Inculpaţii O.V. şi D.S.I. nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 107 din 10 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi, menţinând măsura arestării preventive a acestora.
Prevenţia a fost dedusă la zi, iar inculpaţii au fost obligaţi la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii O.V. şi D.S.I., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea, potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul O.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de minori, respectiv trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunilor săvârşite de aceştia.
Astfel, din plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate rezultă fără îndoială împrejurarea că acestea au fost racolate şi transportate în Spania de către inculpaţi cu promisiunea asigurării unui loc de muncă într-un restaurant.
Inculpatul O.V. le-a obligat la practicarea prostituţiei, ameninţându-le şi agresându-le fizic pentru a ale determina la întreţinerea raporturilor sexuale cu diferiţi clienţi, sumele de bani astfel obţinute însuşindu-le.
Partea vătămată T.C.G. a sesizat poliţie spaniolă cu privire la activităţile ilegale desfăşurate de inculpatul O.V. şi, din relatările acesteia a rezultat că şi D.S.I. practica aceleaşi îndeletniciri.
Declaraţiile martorilor A.C., D.I., M.D., T.G., S.P. se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate şi circumscriu activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu se impune achitarea inculpaţilor, critica formulată în recurs sub aspectul dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., fiind nefondată.
Totodată, Curtea constată că racolarea părţilor vătămate în scopul practicării prostituţiei s-a făcut prin manopere de inducere în eroare, astfel că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi a fost corect stabilită sub incidenţa dispoziţiilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, neexistând motive de schimbare a încadrării juridice.
Cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Prin cuantumul lor şi modul de executare, pedepsele stabilite sunt în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi fapte ele; ele reflectă în mod corespunzător pericolul social concret al faptelor săvârşite, precum şi datele personale ale inculpaţilor, recidivişti, nesinceri, astfel că în cauză nu se impune reducerea cuantumului acestora.
Pentru aceste argumente, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.S.I. şi O.V.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004, pentru fiecare inculpat.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului O.V. avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.S.I. şi O.V. împotriva deciziei penale nr. 107 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 14 mai 2003 la 15 iunie 2004, pentru fiecare inculpat. Obligă recurentul inculpat D.S.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Obligă recurentul inculpat O.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2004. Penal. Decr.328/1966. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 3277/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
