ICCJ. Decizia nr. 3229/2004. Penal. Decr.328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3229/2004
Dosar nr. 881/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Brăila, prin sentinţa penală nr. 400 din 21 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul C.G. la un an şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) teza I din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată, în baza art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 349 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 15 iunie 1999 a Tribunalului Brăila, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă.
În sfârşit, a dispus ca inculpatul să execute numai pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.
S-a reţinut, că la 28 aprilie 2002, inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,75 gr. 0/oo, respectiv 1,60 gr. 0/oo după recalculare.
Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi au respins apelul, respectiv recursul declarate de inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, susţinând că în mod greşit s-a făcut aplicarea legii de graţiere nr. 543 din 4 octombrie 2002 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 349/1999.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Prin sentinţa penală nr. 349 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în dosarul nr. 7100/1998, definitivă prin Decizia penală nr. 128 din 15 iunie 1999 a Tribunalului Brăila, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru infracţiunea de furt între soţi, prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen.
Cum inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă în prezent judecăţii la 28 aprilie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen., în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 83 din acelaşi cod şi a revocat suspendarea executării pedepsei anterioare de un an închisoare.
Pe de altă parte, constatând că inculpatul, prin săvârşirea în termenul de încercare a unei noi infracţiuni cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, a reţinut corect că în cauză, sunt îndeplinite condiţiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, starea de recidivă, respectiv calitatea de recidivist se dobândeşte în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Prin prisma acestei calităţi urmează a fi analizată vocaţia condamnatului la beneficiul actului de clemenţă pentru toate pedepsele anterior aplicate.
În consecinţă, selecţia legiuitorului cu privire la persoanele care urmează să beneficieze de clemenţă operează la data actului normativ şi în raport cu situaţia existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de graţiere.
Or, în speţă, la apariţia Legii nr. 543/2002, publicată în (M. Of. nr. 726/4.10.2002), inculpatul se afla în stare de recidivă încă de la 28 aprilie 2002, având deci calitatea de recidivist care, potrivit art. 4 teza I din actul normativ menţionat, îl excepta de la beneficiul graţierii.
În consecinţă, după ce a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, instanţa de fond trebuia să dispună executarea acesteia pe lângă cea de un an şi 2 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 2 ani şi 2 luni închisoare.
Fiind sesizate exclusiv cu apelul şi recursul declarate de inculpat, instanţele de control judiciar nu au avut posibilitatea legală de a îndrepta greşeala instanţei de fond.
Urmează în consecinţă, să se admită recursul în anulare şi să se caseze hotărârile pronunţate în cauză, în sensul de mai sus, menţinându-se celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 400 din 21 februarie 2003 a Judecătoriei Brăila, deciziei penale nr. 270 din 9 mai 2003 a Tribunalului Brăila şi deciziei penale nr. 517 din 6 iunie 2003a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul C.G.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 349/1999, dispoziţie pe care o înlătură.
Conform art. 83 C. pen., adaugă această pedeapsă de un an închisoare, la pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul C.G. să execute 2 ani şi 2 luni închisoare.
Constată că inculpatul C.G. a fost liberat condiţionat din pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare la data de 17 martie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3272/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
