ICCJ. Decizia nr. 3277/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3277/2004
Dosar nr. 2610/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003, pronunţată în Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003, în dosarul penal nr. 4994/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărăşte:
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.V.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare calculat conform dispoziţiilor art. 862 C. pen. şi a încredinţat supravegherea S.S.R.S.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de persoana desemnată de Serviciul desemnat cu supravegherea; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus timpul prevenţiei de la 21 ianuarie 2003 la zi şi în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului (dacă nu e arestat în altă cauză).
A constatat că suma de 10.000.000 lei a fost restituită denunţătorului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va obliga inculpatul la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 1 ianuarie 2003, denunţătorii M.D. şi R.J., împreună cu martorul G.R.O. se aflau în autoturismul marca Nissan, la care era ataşată remorca şi au fost opriţi în trafic în zona comunei Afumaţi, judeţul Ilfov, de un echipaj al Poliţiei Rutiere Ilfov, format din doi lucrători de poliţie, ulterior identificaţi ca fiind inculpatul şi martorul E.M. Întrucât martorul M.D., şoferul autoturismului, nu poseda permis de conducere categoria E, ci numai categoria B, i-au fost reţinute actele (permis de conducere, buletin de identitate şi actele remorcii) de către agentul principal B.V.L., care a întocmit un proces verbal de constatare şi care l-a invitat să scrie o declaraţie în autoturismul de serviciu, după care i-a solicitat suma de 10.000.000 lei, pentru rezolvarea favorabilă a situaţiei şi pentru a nu-i reţine permisul de conducere. Martorul M.D. s-a întors la autoturismul marca Nissan şi le-a relatat martorilor R.J. şi G.R.O. solicitarea inculpatului, după care la indicaţia martorului G.R.O. de a rezolva situaţia cu banii pe care îi avea asupra sa, s-a deplasat la maşina poliţiei, de unde s-a întors la autoturismul marca Nissan, le-a spus celor doi martori că inculpatul insistă în primirea sumei de 10.000.000 lei şi că i-a eliberat o dovadă de reţinere a documentelor, indicându-i un număr de telefon mobil, respectiv 9722/314.368, la care să-l contacteze după ce intră în posesia sumei de bani pe care i-a solicitat-o. Martorii G.R.O. şi R.J. au strâns toţi banii pe care îi aveau asupra lor, respectiv suma de 6.500.000 lei, pe care i-au dat-o martorului M.D., care l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil, stabilind să se întâlnească în zona Podului Otopeni, unde, împreună cu martorul E.M., se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Întâlnindu-se în zona stabilită, martorul M.D. a introdus în autoturismul marca Nissan, comunicându-le celorlalţi doi martori că lucrătorii de poliţie nu au acceptat suma de 6.500.000 lei oferită, după care cei trei martori şi-au continuat călătoria spre Galaţi.
Pe data de 20 ianuarie 2003, în jurul orei 10,00, martorul M.D. l-a sunat pe telefon pe inculpat spunându-i că vin la Bucureşti, împrejurare în care a fost invitat la sediul Biroului de Poliţie Voluntari. În jurul orei 16,00, martora R.J. a avut aceeaşi discuţie cu inculpatul, stabilind întâlnirea la Postul de Poliţie Voluntari. În jurul orei 17,30, martorii M.D. şi R.J. s-au prezentat la sediul Poliţiei Voluntari, au intrat în biroul în care se aflau inculpatul şi şeful acestuia, inspectorul principal S.D., şi au purtat o discuţie referitoare la documentele necesare a fi prezentate, după care inculpatul i-a spus martorului M.D. să meargă afară, discuţia continuând cu martora R.J., căreia i-a explicat modalitatea de soluţionare a dosarului, insistându-se asupra posibilităţii restituirii permisului de conducere, împreună cu celelalte acte, şi adoptării unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală, cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ de către parchet, cu precizarea că pe parcursul acestei discuţii a participat ocazional şi inspectorul principal S.D. Martora R.J. a afirmat că are asupra sa suma de 10.000.000 lei, iar răspunsul a fost „Se aprobă", după care martorul M.D., pe care l-a audiat în calitate de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din dosarul nr. 328/1966 republicat, deşi nu exista un proces-verbal de începere a urmăririi penale, să facă anumite declaraţii neconforme cu realitatea, pentru a-şi uşura situaţia şi a obţine o soluţie favorabilă, i-a prezentat materialul de urmărire penală, atribut exclusiv al procurorului, cu precizarea că pe parcursul audierii, inspectorul principal S.D. nu a fost prezent în birou. Inculpatul le-a sugerat martorilor M.D. şi R.J. să aducă o serie de acte, chiar fictive, pentru a fi depuse la dosar, după care inculpatul i-a înmânat martorului M.D. actele reţinute pe data de 17 ianuarie 2003, invitându-l din nou să părăsească biroul. Martora R.J. l-a întrebat pe inculpat dacă se poate discuta în birou sau dacă preferă să meargă în maşina cu care venise, iar, după ce inculpatul a precizat că pot rămâne în birou, martora a scos suma de 10.000.000 lei inseriată de organele de poliţie, spunându-i că o poate număra, inculpatul indicându-i să o depună pe o masă, unde se afla o cafetieră, în imediata apropiere a biroului său. Martora a fost condusă de inculpat către ieşirea din Postul Biroului de Poliţie Voluntari. După pătrunderea în birou a organelor de urmărire penală, sub faţa de masă de pe biroul ocupat de inculpat au fost găsite 20 bacnote a câte 500.000 lei fiecare, care fuseseră inserate anterior de organele de urmărire penală.
La termenul din data de 11 martie 2001, cu respectarea dispoziţiilor art. 323 C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului B.V.L. a cărui declaraţie a fost consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei; inculpatul a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptei.
În cauză, s-a procedat la audierea martorilor E.M., G.R.O., M.D., S.A.D., D.T.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 510 din 9 septembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 2398/2003 a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece minuta nu fusese semnată de un judecător al completului de judecată.
Prin Decizia penală nr. 4304 din 7 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei decizii de trimitere spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 4999 din 8 octombrie 2003, pronunţată prin sentinţa penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003.
Situaţia de fapt reţinută a fost aceeaşi dar cu ocazia individualizării pedepsei, pe lângă aplicarea criteriilor din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a apreciat că faţă de conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei, situaţia familială, vârsta, scopul pedepsei aşa cum este stabilit de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar şi fără privarea de libertate a acestuia şi a dispus suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 178/ A din 11 martie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 292/2004, a admis apelul P.N.A. şi a desfiinţat sentinţa apelată sub aspectul aplicării art. 861 C. pen., dispoziţii pe care le-a înlăturat, aplicând şi art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi menţinând celelalte dispoziţii.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recurs, considerând că greşit a fost condamnat, nefiind el autorul faptei [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt)], iar dacă s-ar menţine condamnarea, înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a făcut nejustificat [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei, sub aspectul existenţei ei)].
S-a solicitat menţinerea sentinţei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârile, probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este întemeiat sub aspectul înlăturării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Însuşindu-şi situaţia de fapt şi vinovăţia aşa cum au fost corect reţinute de instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pentru reeducarea inculpatului nu este neapărat necesară executarea pedepsei, în ceea ce îl priveşte însuşi procesul penal şi pierderea locului în societate într-o asemenea împrejurare au constituit în sens larg, o pedeapsă.
Suspendarea dispoziţiilor de prima instanţă conferea în plus o alarmă pentru inculpat dacă ar mai fi fost înclinat spre săvârşirea de noi infracţiuni, prin posibilitatea revocării pedepsei şi a executării ei pe lângă, eventual, altă pedeapsă.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a admite recursul inculpatului şi casând Decizia din apel se va menţine sentinţa de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata a 6 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 178 din 11 martie 2004a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Casează Decizia penală nr. 178 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Menţine sentinţa penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 21 ianuarie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3301/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
