ICCJ. Decizia nr. 3231/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3231/2004
Dosar nr. 2220/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 315 din 4 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.A.C., privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1256/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a reţinut că din referatul anchetei sociale nu rezultă împrejurări grave pentru familia condamnatului, determinate de executarea pedepsei în continuare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Acesta a susţinut că are o situaţie familială foarte grea, mama pensionară, soţia şi fiica nu au locuinţă şi sunt găzduite de fratele condamnatului, iar în perioada de 3 luni solicitată, ar putea vinde apartamentul şi din banii obţinuţi să rezolve problema locativă a familiei.
Prin Decizia penală nr. 247 din 7 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 998/2004 a Curţii de apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat.
S-a considerat că instanţa de fond a reţinut temeinic că, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât din ancheta socială întocmită în cauză rezultă că, familia condamnatului are o situaţie locativă precară, dar aceasta nu poate fi considerară ca fiind împrejurare specială în sensul textului de lege în primul rând, pentru că soţia condamnatului este încadrată în muncă realizând venituri, iar în al doilea rând situaţia locativă precară, este preexistentă momentului executării pedepsei.
Împotriva deciziei pronunţate a declarat recurs în termen condamnatul, care a reiterat motivele din apel solicitând casarea deciziei şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, precum şi din oficiu, consideră că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune întreruperea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei, ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză, rezultă că familia condamnatului (soţie şi fiică) are o situaţie locativă precară, soţia acestuia lucrează realizând venituri, iar fiica acestuia este înscrisă la o grădiniţă cu program prelungit. Aceştia locuiesc într-un apartament cu trei camere, împreună cu părinţii condamnatului.
În raport de această situaţie, Curtea consideră că instanţa de apel a apreciat corect că situaţia locativă precară a familiei, nu poate fi calificată o "împrejurarea specială " în sensul textului de lege menţionat şi care să determine apariţia unor consecinţe grave, prin continuarea executării pedepsei.
Sub un alt aspect este de menţionat faptul că aceste împrejurări sunt preexistente momentului începerii executării pedepsei, iar apariţia precarităţii locative nu este determinată de executarea pedepsei şi nici nu ar putea fi eliminată, în perioada de 3 luni de întrerupere permisă de lege.
Faţă de această situaţie, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A.C. împotriva deciziei penale nr. 247/ A din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2004. Penal. Art.220 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3234/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
