ICCJ. Decizia nr. 322/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.322/2004
Dosar nr. 3405/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 17 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii.
1. C.M. la 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumei de 3.830.000 lei consemnată la C.E.C., A.V. la data de 23 octombrie 2001;
2. P.G. la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 2.765 dolari S.U.A., consemnată la B.N.R., SMB la 22 octombrie 2001 şi, respectiv, 18.450.000 lei consemnată la C.E.C., filiala sectorului 4 Bucureşti, la 17 octombrie 2001;
3. I.D. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a 13,63 gr. heroină în amestec cu cofeină, din care au rămas 13,40 gr. sigilate sub sigiliul M.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În a doua jumătate a anului 2001, organele abilitate din Biroul de Combatere a Crimei Organizate, având indicii că numitul C.M., traficant de heroină, vinde acest drog, i-au surprins în flagrant pe I.D., C.M. şi P.G., efectuând o tranzacţie cu o asemenea substanţă.
Astfel, la data de 14 octombrie 2001, deplasându-se cu un autoturism în zona străzii Baicului din sectorul 2 al capitalei, cei trei inculpaţi au fost surprinşi, când C.M. i-a vândut lui I.D. heroină cu cofeină în cantitate de 13,63 gr. Percheziţia corporală efectuată a relevat drogul existent la I.D. şi sumele de 18.450.000 lei şi 2.785 dolari S.U.A., la P.G., iar la C.M. suma de 3.800.00 lei.
Anterior datei menţionate, R.T.L. şi P.V., coinculpaţi în cauză, au declarat că fiind consumatori de droguri, cumpărau doze de heroină de la C.M., pe care l-au identificat, la 10 octombrie 2001 ei fiind surprinşi în flagrant când plăteau celui menţionat, doza predată de acesta din urmă.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri toţi cei 3 inculpaţi, motivele invocate fiind netemeinicia pedepselor aplicate şi greşita confiscare a sumelor de bani în ce-i priveşte pe C.M. şi P.G. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 146 din 18 martie 2003 a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului C.M., de la 11 ani închisoare la 6 ani închisoare, prin reţinerea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe perioada de 3 ani.
S-a înlăturat aplicarea art. 67 C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., dispunându-se restituirea, către inculpatul C.M., a sumei de 3.830.000 lei.
Privind pe inculpatul P.G., s-a redus pedeapsa de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, prin reţinerea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe perioada de 3 ani.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la acest din urmă inculpat, a sumei 6.000.000 lei şi restituirea sumelor de 2.765 dolari S.U.A. şi 12.450.000 lei.
Privind pe inculpatul I.D., s-a redus pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a înlăturat aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin hotărâre, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.M. şi P.G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat ca motiv de recurs cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpaţii C.M. şi P.G., nu şi-au motivat recursurile declarate împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel.
Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu este fondat.
Instanţa de apel, în concordanţă cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientându-se la pedepsele de 6 ani închisoare, pentru inculpatul C.M., 5 ani închisoare pentru inculpatul P.G. şi 2 ani închisoare pentru inculpatul I.D., a considerat, în mod unitar şi proporţionalizat, pericolul social al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârşită, dar şi persoana făptuitorilor, sens în care a apreciat că lipsa antecedentelor penale şi comportarea lor sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, sunt de natură a fi circumstanţe atenuante.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi P.G., acestea sunt tardive.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.
Alin. (3) al art. 363 din acelaşi cod, text procedural la care face trimitere alin. (2) al art. 3853 prevede că, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare şi pentru inculpatul deţinut, care a lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Raportând la cauză aceste dispoziţii procedurale penale, se reţine că inculpaţii C.M. şi P.G. au fost prezenţi, în stare de arest, la termenul de judecare a apelurilor (18 martie 2003, dosar 546/2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală), dispozitivul deciziei penale nr. 146 fiindu-le comunicat la locul de deţinere, la data de 31 martie 2003, inculpaţii personal fiecare, înscriind pe dovada de comunicare că nu declară recurs.
Ulterior acestei date, respectiv la 1 aprilie 2003, inculpaţii, prin apărători, au declarat recursuri împotriva hotărârii instanţei de apel.
În aceste condiţii, termenul de 10 zile, astfel cum s-a arătat, de declarare a recursurilor, de ambii inculpaţi, a fost depăşit, în cauză, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ele urmând a fi respinse ca tardiv formulate.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 146 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii C.M., P.G. şi I.D.
Respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi P.G., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 15 octombrie 2001, la 20 ianuarie 2004, pentru inculpaţii C.M. şi P.G., iar pentru inculpatul I.D. de la 15 octombrie 2001, până la punerea efectivă în libertate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.M. şi P.G. la plata sumei de câte 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului I.D. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3224/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
