ICCJ. Decizia nr. 3269/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3269/2004
Dosar nr. 2307/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 306 din 2 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2501/2003, în temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la 6 ani închisoar.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă, iar potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2003 la 2 martie 2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.D.E.A., domiciliată în Bucureşti, str. Răcari şi fără forme legale în Bucureşti, str. Maica Domnului.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul examinând mijloacele de probă administrate prin analiza modului în care se coroborează între ele, în ambele faze ale procesului penal, a constatat în fapt că în ziua de 2 mai 2003, inculpatul C.F., prin întrebuinţare de violenţe într-un mijloc de transport în comun a deposedat-o pe partea vătămată B.D.E.A. de un lănţişor din aur, cauzând în patrimoniul acesteia o pagubă ce nu a fost recuperată.
Astfel, partea vătămată B.D.E.A. l-a descris pe inculpatul C.D., dând semnalmentele acestuia în detaliu în plângerea adresată organelor de poliţie, recunoscându-l cu uşurinţă din grup.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţia martorei N.V. care a arătat că la 2 mai 2003 l-a văzut intrând în magazinul unde lucra din zona Circului pe inculpat, ţinând în mână un lănţişor din aur ce era rupt, inculpatul spunându-i că intenţiona să-l ducă la lipit şi că l-a cumpărat pentru mama sa de ziua ei. Această împrejurare este relatată şi de martora V.M. care se afla în acel moment în magazin.
Martora V.R. l-a recunoscut pe inculpat la prezentarea albumului foto, precizând că se afla în tramvaiul 16 la data 2 mai 2003 atunci când părţii vătămate i-a fost smuls medalionul de la gât, însă a precizat că nu a văzut momentul în care inculpatul a acţionat.
Toate aceste declaraţii s-au coroborat cu părţi din declaraţiile inculpatului C.F. (declaraţii care sunt divizibile) care au fost reţinute de tribunal ca exprimând adevărul, inculpatul recunoscând că a călătorit în tramvaiul 16 şi că între orele 11,00 – 12,00, în ziua de 2 mai 2003 s-a aflat la magazinul D. din spatele Circului Bucureşti, a vorbit cu vânzătoarea şi că avea în mână un lănţişor din argint, de culoare galbenă cu care „se juca".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, iar apărătorul acestuia a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 246 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite.
În acest sens sunt de reţinut: declaraţiile părţii vătămate date în faza de urmărire penală, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere din care rezultă că partea vătămată l-a identificat pe inculpatul C.F. ca fiind autorul faptei de smulgere a lanţului din aur, declaraţiile martorilor V.R., Z.V.M., N.V., V.M., D.I., M.I., G.N. şi declaraţia părţii vătămate B.D.E.A., în care a precizat împrejurările comiterii faptei.
De altfel, inculpatul, în declaraţiile date recunoaşte că în ziua de 2 mai 2003, dimineaţa, a călătorit cu tramvaiul liniei 16 şi că, între orele 11,00 – 12,00, în aceeaşi zi, a stat de vorbă cu vânzătoarea G. de la magazinul D. SRL, care l-a văzut că avea în mână „un lănţişor de argint de culoare galbenă" şi căreia inculpatul i-a spus că este al mamei sale şi că intenţionează să-l repare, fiind rupt.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei nici nu a făcut dovada susţinerilor sale (în sensul că lănţişorul ce-l avea în mână aparţinea mamei sale).
În baza probatoriului administrat, instanţa constată că fapta inculpatului care, la data de 2 mai 2003, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată B.D.E., smulgând acesteia lănţişorul de aur de la gât, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În consecinţă, susţinerile inculpatului, în sensul că nu a comis fapta reţinut în sarcina sa sunt contrazise de probele administrate în cauză, nefiind fondate.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 246 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2003 la 15 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3273/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
