ICCJ. Decizia nr. 3268/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3268/2004
Dosar nr. 2252/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 92 din 4 februarie 2004, pronunţată în dosar nr. 1279/P/2003, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 22 august 2003 la zi şi a prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de 60 de zile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 4.654.000 lei către Spitalul Judeţean Timişoara.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.F. şi a respins restul pretenţiilor.
În baza art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpata către partea civilă G.F. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale şi a respins, restul pretenţiilor părţii civile pentru restul de 240.000.000 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost respinsă cererea părţii civile G.F. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Anterior comiterii faptei, inculpata şi familia ei compusă din soţ şi cei 4 copii, au locuit de 20 de ani în imobilul din satul Dudeştii Noi, com. Becicherecu Mic, jud. Timiş.
Cu circa doi ani înainte, în imobilul situat în faţa casei inculpatei, s-au mutat G.I. (victima) cu soţia.
Încă de la început între cele două familii au existat neînţelegeri cu privire la linia de hotar ce desparte cele două imobile, ceea ce în timp a creat o stare tensionată.
În dimineaţa zilei de 22 august 2003, după ce soţul său a plecat la serviciu, inculpata l-a surprins pe vecinul său G.I. aruncând apă cu lături, peste gard, în curtea sa, iar la puţin timp a văzut-o şi pe soţia acestuia făcând acelaşi lucru.
Intervenţia inculpatei care în mod justificat a reproşat vecinilor ei, gestul făcut, a determinat o ripostă verbală plină de invective şi calomnii a acestora.
Enervată de conduita victimei, inculpata l-a lovit peste gard cu o furcă pe G.I. în cap.
Acesta a căzut în curte în stare de inconştienţă, soţia sa, G.F., anunţând medicul, salvarea şi poliţia.
Internat de urgenţă la Spitalul judeţean Timişoara, G.I. a decedat a doua zi.
Raportul medico-legal de autopsie relevă natura violentă a morţii, cauza constituind-o hemoragia, contuzia şi dilacerarea cerebrală urmare traumatismului cerebral sever cu fractură de boltă şi bază craniană, ca o consecinţă a lovirii cu un corp dur în regiunea temporală stângă, urmată de cădere.
Partea vătămată, G.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 70.923.467 lei daune materiale şi 250 milioane lei reprezentând daune morale.
Instanţa de fond în privinţa laturii civile, a constatat pe baza probelor administrate că G.F. a cheltuit suma de 43 milioane lei cu înhumarea victimei şi ritualurile religioase decurgând din aceasta.
În raport cu suma dovedită, dar şi cu reţinerea de către instanţă a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a stabilit că partea civilă este îndreptăţită să primească din suma totală cheltuită şi suma de 20 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând restul pretenţiilor formulate.
Apreciind că cererea de 250 milioane lei reprezentând pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani este evident nelegală şi netemeinică, instanţa de fond a respins-o.
A acordat suma de 10 milioane lei daune morale reprezentând despăgubiri pentru suferinţa morală, respingând restul pretenţiilor materiale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Timiş au declarat apel inculpata C.E. şi partea civilă G.F., invocând pentru netemeinicie următoarele aspecte:
Inculpata a susţinut că încadrarea juridică a faptei sale este art. 183 C. pen. şi nu cea prevăzută de art. 174 C. pen., având în vedere că victima nu a fost lovită într-un loc vital, iar instrumentul folosit nu este apt să ucidă, astfel că decesul s-a datorat căderii victimei şi lovirii ei cu capul de cărămizile cu care era pavată curtea.
Partea civilă G.F. a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul că în mod nejustificat s-au acordat daune morale de numai 10.000.000 lei în loc de 250.000.000 lei, aşa cum au fost solicitate.
Verificându-se legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, Curtea de Apel Timişoara a constatat că prima instanţă, pe baza probelor ce au fost administrate, a reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatei, făcând o corespunzătoare încadrare în dispoziţiile legalesus-menţionate.
Apărarea formulată de inculpată, în sensul că fapta sa se încadrează în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., nu este întemeiată, având în vedere că aceasta a aplicat victimei lovituri cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide, respectiv o furcă, într-o zonă vitală a corpului, în speţă partea superioară a capului, provocând un grav traumatism cranio-cerebral acut sever, cu fractură de boltă şi bază craniană, ceea ce a dus în final la decesul victimei.
În ceea ce privesc pretenţiile solicitate de partea civilă, respectiv majorarea daunelor morale de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei, acestea au fost constatate nejustificate în condiţiile în care au fost solicitate drept echivalentul pensiei victimei pe o perioadă de minimum 10 ani, cât ar mai fi putut să trăiască.
În consecinţă, vinovăţia inculpatei a fost stabilită în mod corect, iar la cuantumul pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen., nefiind deci necesară o nouă individualizare sau după cum s-a arătat mai sus, majorarea daunelor morale.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 115/ A din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata C.E. şi de partea civilă G.F. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 4 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 12797/2003.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă G.F., pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia penală.
În principal ea solicită casarea deciziei şi sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, respectiv Tribunalul Timiş pentru a se administra noi probe.
În subsidiar solicită Curţii obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale astfel cum au fost formulate.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţele, pe baza probelor depuse de partea civilă, au constatat că aceasta a cheltuit pentru înmormântare şi pomeni suma totală de 43 milioane lei.
Reţinând prevederile art. 73 lit. b) C. pen., în mod legal au stabilit ca sumă 20 milioane lei cuvenite drept despăgubiri civile.
Suma de 250 milioane lei solicitată cu titlu de daune morale şi care, în concepţia părţii civile ar reprezenta pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani a fost respinsă, de asemenea, în mod legal. Daunele morale au ca scop alinarea unor suferinţe fizice sau psihice şi, în nici un caz, acoperirea unor venituri nerealizabile.
Suma de 10 milioane acordată cu titlu de daune morale reprezintă echivalentul suferinţei morale cauzate părţii civile şi a fost acordat în mod justificat de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.F. împotriva deciziei penale nr. 115 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimata inculpată C.E.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3269/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
