ICCJ. Decizia nr. 3278/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3278/2004
Dosar nr. 190/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt şi a deciziei penale nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Motivul recursului în anulare îl reprezintă pronunţarea de către instanţele de control judiciar a unor hotărâri contrare prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează de la graţiere pe cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă.
Recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis ca atare.
Prima instanţă, respectiv Judecătoria Slatina, prin sentinţa penală nr. 423 din 13 martie 2001 a condamnat inculpatul C.D. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare pe care a cumulat-o cu cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 7 ani închisoare.
S-a reţinut că la data de 10 noiembrie 1999, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, inculpatul a emis un cec în beneficiul părţii civile de la care achiziţionase marfă, fără a avea în cont disponibil pentru acoperirea lui.
Tribunalul Olt, prin Decizia penală nr. 533 din 17 octombrie 2001, după repunerea în termenul de apel, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa penală şi a trimis pentru rejudecare cauza instanţei de fond, motivând lipsa inculpatului la judecată şi faptul că acesta nu a cunoscut despre proces.
Prin sentinţa penală nr. 676 din 23 aprilie 2002, Judecătoria Slatina, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 105 din 23 octombrie 1998 a Tribunalului Timiş, pe care a cumulat-o cu cea stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 7 ani închisoare.
Tribunalul Olt, prin Decizia penală menţionată a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul poate beneficia de graţiere numai în ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară săvârşită când nu era recidivist.
Curtea de Apel Craiova, a admis recursurile declarate de procuror şi de inculpat, a aplicat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a redus pedeapsa la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare şi, în temeiul art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat-o graţiată în întregime şi condiţionat, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.
Ambele hotărâri ale instanţei de apel şi respectiv, de recurs, au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, prevederile art. 1 şi 2 din acest act normativ, nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă, sau a celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din fişa de cazier a inculpatului (dosar nr. 12135/1994 Judecătoria Timişoara) rezultă că prin sentinţa penală nr. 3785 din 23 noiembrie 1994, modificată prin Decizia penală nr. 105/ A din 23 ianuarie 1998 a Tribunalului Timiş, definitivă prin nerecurare la 15 februarie 1998, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, care se împlinea la 15 februarie 2002.
Inculpatul a comis noua infracţiune dedusă judecăţii la 10 noiembrie 1999, înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate, dată la care a devenit recidivist postcondamnatoriu.
Statutul de recidivist dobândit la 10 noiembrie 1999, exista şi la data de 4 octombrie 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 543/2002, statut care împiedică aplicarea actului de clemenţă pentru infracţiunea care constituie primul termen al recidivei.
Aplicarea legii de graţiere se examinează în raport de toate infracţiunile săvârşite, care emană de la o persoană având statut de recidivist şi pentru acest motiv este exclusă de la graţiere.
În concluzie, reţinând statutul de recidivist al inculpatului, instanţele de control judiciar, trebuia să constate că acesta este exceptat de la aplicarea legii de graţiere în raport de toate infracţiunile săvârşite şi să dispună executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de cea stabilită în cauză, în temeiul art. 83 C. pen., cum în mod corect a făcut instanţa de fond.
Pentru acest motiv, urmează a fi admis recursul în anulare, casate Decizia penală nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia penală nr. 593 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului Olt în privinţa aplicării greşite a Legii nr. 543/2002 şi înlăturate dispoziţiile art. 1 şi 7 din această lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat C.D.
Casează Decizia penală nr. 886 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia penală nr. 593 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la aplicarea greşită a legii de graţiere.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultată în urma revocării suspendării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 3785 din 23 noiembrie 1994 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 105 din 23 ianuarie 1998 a Tribunalului Timiş.
Stabileşte că inculpatul C.D. are de executat pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3295/2004. Penal. Art.20, 174, 175 alin.2... → |
|---|
