ICCJ. Decizia nr. 3284/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3284/2004
Dosar nr. 2545/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 24 februarie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 3685/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.G.N., ca neîntemeiată.
Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în fapt că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 791 din 13 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3020 din 12 iunie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Motivele cererii au fost arătate ca fiind dificultăţile familiale, soţia şi cei 2 copii ai săi nerealizând nici un fel de venituri.
S-a efectuat la domiciliul său ancheta socială care a constatat că cele afirmate sunt reale, dar nu s-ar putea ameliora prin prezenţa condamnatului, timp de 3 luni acasă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 291/ A pronunţată în dosarul penal nr. 1228/2004 a respins recursul condamnatului ca nefondat, constatând că respingerea cererii de întrerupere a executării s-a făcut corect, nefiind întrunite condiţiile pentru ca aceasta să fie admisă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, în raport de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., criticând-o pentru greşita respingere a cererii sale, deşi condiţiile erau îndeplinite.
Recurentul a solicitat admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând atât Decizia cât şi sentinţa, în raport de critica adusă şi de dovezile existente şi având în vedere dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele, în mod corect au respins cererea de executare a pedepsei, respectiv apelul, deoarece, au avut în vedere că, deşi familia condamnatului are o situaţie materială grea, aceasta este permanentă şi nu poate fi înlăturată în trei luni cât ar putea fi liber petentul.
Constatând aşadar că, aprecierea asupra situaţiei ca nefiind o împrejurare specială, dintre cele pentru care dispoziţiile sus-menţionate permit întreruperea executării pedepsei o singură dată şi doar pentru 3 luni, este conformă cu realitatea, critica apare nejustificată.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul petentului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G.N., împotriva deciziei penale nr. 291 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
