ICCJ. Decizia nr. 3305/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3305/2004
Dosar nr. 1188/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1266 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 de lei către partea civilă T.M. cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 de lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 28 iunie 2003, pe stradă, inculpatul M.C. a smuls lănţişorul din aur de la gâtul părţii vătămate T.M.
Prejudiciul cauzat este de 3.000.000 de lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces – verbal de cercetare la faţa locului, proces – verbal de recunoaştere din grup, planşe fotografice, proces – verbal de recunoaştere de pe planşa fotografică, declaraţiile martorilor P.A. şi A.I.M., declaraţiile inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 86/ A din 10 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Starea de arest preventiv a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C., instanţa de judecată a aplicat în mod temeinic dispoziţiile legale sus-arătate, ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârşite, de valoarea relativ redusă a prejudiciului, dar şi de faptul că inculpatul nu a luat măsuri de recuperare a acesteia şi a avut o conduită procesuală nesinceră, negând comiterea faptei şi încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin ameninţarea martorului P.A.
Totodată instanţa de judecată a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 432 din 13 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În cauză au fost respectate cerinţele art. 52 C. pen., aplicându-se o pedeapsă care, prin cuantumul şi modalitatea de executare dispuse, să fie aptă să asigure reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 86 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 17 iulie 2003, la 16 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3312/2004. Penal. Art.215 alin.2; 5 c.pen.... → |
|---|
