ICCJ. Decizia nr. 3336/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Camera de Consiliu
Decizia nr.3336/2004
Dosar nr. 3073/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347/F/2003 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Bihor, secţia penală, a condamnat, între alţii, pe inculpaţii:
B.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani.
T.C.O. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
La data de 27 mai 2004, în cursul judecării apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, inculpaţii B.D. şi T.C.O. au formulat în scris cerere privind recuzarea preşedintelui completului de judecată, judecătorul M.D., invocând participarea acestuia la judecarea în fond a cauzei. S-a mai arătat că judecătorul a cărui recuzare se cere, a prelungit în câteva rânduri măsura arestării preventive a inculpaţilor şi că, totodată, acesta a judecat o cerere prin care se solicita constatarea încetării de drept a măsurii arestării.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin încheierea nr. 47/A/2004, pronunţată la data de 27 mai 2004 în dosarul nr. 2283/P/2004, a respins cererea de recuzare, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că motivul invocat nu este confirmat de actele şi lucrările dosarului, din care rezultă că, judecătorul menţionat nu a participat la judecarea în fond a cauzei penale.
Împotriva încheierii menţionate, inculpaţii B.D. şi T.C.O. au declarat recurs, cu ocazia pronunţării acesteia în şedinţă publică.
Inculpaţii nu au motivat în scris recursul declarat împotriva încheierii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pentru a înlătura orice dubiu privitor la imparţialitatea magistratului, legea procesuală penală a pus la dispoziţia părţii interesate, posibilitatea de a solicita îndepărtarea unuia sau mai multor magistraţi de la soluţionarea unei cauze penale, formulând o cerere de recuzare.
Cum însă un mijloc având ca finalitate păstrarea neştirbită a prestigiului justiţiei nu se poate transforma într-o procedură arbitrară, la îndemâna părţii, de trecere a unei cauze penale de la un complet la alt complet de judecată, prin art. 51 C. proc. pen., cu referire la art. 46 şi art. 48 din acelaşi cod, au fost determinate limitativ motivele de recuzare.
În raport de specificul normelor de drept procesual penal, cu rol de reglementare a desfăşurării procesului penal într-un mod determinat, de natură a asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor şi realizarea îndatoririlor părţilor, recuzarea nu poate fi cerută decât pentru motivele determinate limitativ de lege.
Petenţii au invocat ca motiv al recuzării cazul de incompatibilitate, prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia „judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleaşi cauze într-o instanţă superioară, sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs".
Ori, examinând cauza prin prisma acestui motiv se constată că în mod corect s-a reţinut că judecătorul a cărui îndepărtare de la judecarea apelului se cere nu a participat la judecarea în fond a cauzei penale, privind pe inculpaţii B.D. şi T.C.O.
Pe de altă parte, cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., priveşte exclusiv pe judecătorul care a făcut parte din completul de judecată, care a hotărât în fond asupra cauzei penale, în sensul că s-a pronunţat asupra existenţei infracţiunii deduse judecăţii şi vinovăţiei făptuitorului, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.
Ca atare, nu este incompatibil judecătorul care s-a pronunţat asupra legalităţii măsurării arestării preventive, cazul prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., neputând fi extins la alte situaţii, neprevăzute de lege.
Aşa fiind, în mod judicios instanţa a respins cererea de recuzare, ca nefondată, încheierea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de petenţii B.D. şi T.C.O., ca nefondate.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de petiţionarii B.D. şi T.C.O., împotriva încheierii nr. 47 pronunţată în Camera de Consiliu la data de 27 mai 2004 de către Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 2283/2004, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 3338/2004. Penal → |
|---|
