ICCJ. Decizia nr. 336/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.336/2004
Dosar nr. 95/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Suceava a condamnat pe inculpaţii:
- T.V.I. la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) din acelaşi cod.
- L.C.M. la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 teza II, raportat la art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 teza II, raportat la art. 208 alin. (1) şi (2); art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen.
- C.M. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997 a Judecătoriei Suceava.
A descontopit pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 951/1997 în pedepsele componente de: 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (1); un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) şi un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din acelaşi decret.
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat graţiate pedepsele inculpatului prin sentinţa penală nr. 951 din 16 iunie 1997 şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 10 din aceeaşi lege.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 976 din 15 iunie 1998 a Judecătoriei Rădăuţi şi a dispus executarea ei alături de cea aplicată în cauză, în total inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare.
- A.D. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi (2) şi art. 209 alin. (1), lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 478 din 16 martie 1998 a Judecătoriei Suceava şi a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1201 din 8 iunie 1998 a Judecătoriei Suceava şi contopindu-le, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a stabilit rezultanta de 2 ani, ce urmează a se executa pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în total 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile Societatea de Servicii Informative Suceava suma de 61.156.094 lei şi părţii civile SC C.T. SA Suceava suma de 2.089.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 3 mai 1999, în jurul orei 24,00, inculpaţii T.V.I. şi C.M., după o prealabilă înţelegere cu inculpaţii L.C.M., care le-a promis tăinuirea şi A.D., taximetrist, ce i-a transportat şi aşteptat, au escaladat zidul clădirii Centrului de Calcul Suceava şi pătrunzând în interior, au sustras componente electronice, centrale telefonice digitale, telefoane şi un fax, toate în valoare de 221.645.000 lei.
Pentru a nu lăsa urme, ambii inculpaţi s-au folosit de mănuşi chirurgicale.
În timpul cât se aflau în imobil, inculpaţii, autori ai furtului, au fost somaţi pe telefonul mobil de către A.D., care le-a spus că în exterior totul este în regulă.
Asiguraţi astfel de lipsa oricărui pericol, inculpatul T.V.I. a părăsit locul faptei, prin acelaşi loc pe unde pătrunsese în clădire, a luat bagajele cu bunurile sustrase de la coinculpatul C.M. şi le-a coborât de la o fereastră, cu ajutorul unei frânghii.
Întrucât la ultima sarcină s-a spart un geam, inculpatul A.D., în autoturismul căruia fusese încărcate bunurile sustrase, a părăsit zona, întâlnindu-se la scurt timp cu ceilalţi şi apoi după avertizarea telefonică a inculpatului L.C.M., la domiciliul acestuia, unde au lăsat cea mai mare parte din bunurile sustrase, iar celelalte au fost duse la locuinţa numitei I.E., mătuşa lui C.M.
În ziua de 20 iunie 1999, inculpaţii T.V.I. şi L.C.M. au fost surprinşi de organele de poliţie, în timp ce încercau să comercializeze o parte din bunurile sustrase.
Împotriva sentinţei au declarat apel toţi inculpaţii, susţinându-se de către T.V.I. şi C.M. că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea aspre, iar L.C.M. şi A.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor, în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., inculpaţii invocând, totodată, greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 286 din 16 septembrie 2002, a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate, cu motivarea că în mod corect prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului administrat, vinovăţia inculpaţilor şi deşi, inculpaţii L.C.M. şi A.D. au negat în faza cercetării judecătoreşti preexistenţa unei înţelegeri cu autorii furtului şi orice altă contribuţie în afara unor acte de tăinuire, declaraţiile lor de retractare au fost apreciate ca necorespunzătoare adevărului şi făcute cu scopul de a uşura răspunderea penală, „detaliile furnizate, concordante cu relatările iniţiale ale celorlalţi inculpaţi dovedind participaţia lor în calitate de complici", iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor este în strictă conformitate cu criteriile, prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
De asemenea, critica formulată de inculpaţi cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat ca nefondată, de către instanţa de control judiciar, deoarece la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere: contravaloarea software de 31.269.095 lei, stabilită prin expertiză, suma de 7.590.000 lei pentru echipamentul sustras şi nerecuperat şi 22.296.000 lei, pentru achiziţionarea celor necesare continuării activităţii, după sustragere.
Recursurile declarate de inculpaţii C.M., A.D. şi L.C.M., împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de control judiciar, reluând criticile formulate în apel, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 3646 din 10 septembrie 2003 a secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie.
Ulterior, la data de 21 noiembrie 2003, condamnaţii C.M. şi A.D. au formulat contestaţie în anulare, împotriva hotărârii instanţei supreme, motivul invocat fiind acela că, în mod greşit au fost respinse recursurile promovate de cei doi inculpaţi, în cauză, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanţa competentă şi anume, Judecătoria Suceava.
Contestaţia în anulare formulată, este nefondat.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, se poate face împotriva hotărârilor definitive în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 lit. f) şi i), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Ori, în cauză, din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că motivele invocate în contestaţia în anulare şi anume, greşita respingere a recursurilor declarate de inculpaţi, susţinându-se că se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv, Judecătoria Suceava, nu se încadrează în dispoziţiile textului legal mai sus-arătat şi prin urmare, nefiind fondată, contestaţia în anulare formulată de condamnaţii C.M. şi A.D., urmează a fi respinsă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnaţii contestatori vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnaţii C.M. şi A.D., împotriva deciziei penale nr. 3646 din 10 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4140/2002.
Obligă pe condamnaţii contestatori la plata sumei de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3363/2004. Penal. Reconstituire dosar. Recurs → |
|---|
