ICCJ. Decizia nr. 3320/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3320/2004
Dosar nr. 2258/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203 din 17 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4571/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.E.D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 20 august 2003, până la 17 februarie 2004.
În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V.E.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Prin actul de trimitere în judecată, s-a reţinut că, la data de 19 august 2003, în jurul orei 14,10, inculpatul a smuls din mâna părţii vătămate B.A., un portofel în care se aflau acte de identitate şi suma de 300.000 lei, în timp ce se deplasa pe strada Nicolae Titulescu.
Cu privire la învinuirea care i s-a adus, inculpatul a declarat pe parcursul urmăririi penale, că la data de 19 august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se plimba în zona Gării de Nord, a observat partea vătămată, care a intrat într-o farmacie, având în mână un portofel. A hotărât să-l sustragă, a aşteptat ca aceasta să iasă din farmacie şi i-a smuls portofelul din mână, îndepărtându-se apoi în fugă. Partea vătămată a început să strige, solicitând ajutor, alertând apoi cetăţenii, care au pornit în urmărirea sa. În momentul în care aceştia s-au apropiat a aruncat portofelul, imediat fiind imobilizat de un echipaj de poliţie.
Martorul U.C.M. a precizat că, în ziua de 19 august 2003, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla pe strada Nicolae Titulescu, a observat un individ necunoscut, care a smuls din mâna unei tinere un portofel. Împreună cu martorul M.D., a plecat în urmărirea autorului faptei, reuşind imobilizarea acestuia, cu un echipaj de poliţie sosit în zonă.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au constatat în: declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor U.C.M. şi D.M., procesul verbal de constatare şi declaraţiile inculpatului.
În baza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, partea vătămată precum şi martorul D.M.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale părţii vătămate şi ale martorilor U.C.M. şi D.M.
S-a considerat că fapta, astfel cum a fost reţinută întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 203 din 17 februarie 2004 a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate, care este prea mare în raport de circumstanţele reale în care au fost comise faptele şi de circumstanţele personale care îl caracterizează.
Prin Decizia penală nr. 269 din 13 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1130/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul declarat ca fiind nefondat, considerând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivele din apel.
Curtea, examinând Decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Instanţa de apel în mod corect a apreciat că prima instanţă a făcut o justă individualizare, în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise, împrejurările în care a fost săvârşită precum şi persoana inculpatului, în favoarea acestuia reţinându-se circumstanţe atenuante, pedeapsa fiind redusă în felul acesta sub minimul special prevăzut de lege.
Faţă de această situaţie, Curtea consideră că Decizia atacată este legală şi temeinică şi în consecinţă în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.E.D., împotriva deciziei penale nr. 269/ A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 august 2003, la 11 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3316/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3320/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... → |
|---|
