ICCJ. Decizia nr. 3344/2004. Penal. Art.174, 175c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3344/2004
Dosar nr. 2381/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 9 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.M.F. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) din acelaşi cod.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 4 decembrie 2003, la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit, corp delict.
Instanţa a reţinut, în baza probelor administrate, că, în ziua de 3 decembrie 2003, inculpatul şi victima G.G. (unchiul inculpatului) au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului N.G. pe care l-au ajutat la transportul unor arbori, până, în jurul orei 22,00. Victima a plecat la domiciliul său urmat la circa 30 de minute de inculpat, care s-a certat cu mama sa, după care a dat drumul la maximum la casetofon, ceea ce l-a nemulţumit pe G.G., care locuia în aceiaşi casă.
Inculpatul, după ce a lovit casetofonul cu pumnul, a intrat în camera în care se afla victima, s-a certat cu aceasta provocând scandal şi a lovit-o apoi cu un cuţit în partea din faţă a corpului, în zona umărului drept. Această leziune i-a provocat lui G.G. o hemoragie progresivă cu rezultat letal, după câteva ore acesta decedând.
Raportul medico-legal de autopsie a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei plăgi înjunghiate deltoidiene cu secţiune de arteră axilară penetrantă perforantă cu hemotorax major şi atelectazie pulmonară dreaptă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 166 din 9 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a solicitat reţinerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă.
S-a motivat că probele administrate evidenţiază faptul că victima a pus mâna pe topor după ce a fost lovită de inculpat cu cuţitul, acest fiind cel care a declanşat conflictul.
Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a solicitat, printr-un prim motiv de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, motivând că nu a avut intenţia nici măcar indirectă de a omorî pe unchiul său.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 din acelaşi cod, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, susţinând că a fost provocat de victimă, care l-a ameninţat cu un topor.
Recursul inculpatului este nefondat.
În concordanţă cu probele administrate, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Probele administrate în cauză demonstrează neechivoc că inculpatul a fost acela care a declanşat conflictul şi a lovit victima cu cuţitul într-o zonă vitală. Faţă de intensitatea loviturii care a produs o plagă înjunghiată deltoidiană cu secţiune de arteră axilară penetrantă perforată cu hemotorax major şi atelectazie pulmonară dreaptă, se impune concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui, ceea ce caracterizează intenţia directă în săvârşirea infracţiunii de omor.
Totodată, după cum corect a reţinut instanţa de apel, declaraţiile iniţiale ale inculpatului se coroborează cu cele ale mamei sale, martora G.C., care a asistat la conflict şi a precizat că victima a pus mâna pe topor după ce a fost lovită cu cuţitul de inculpat, care a provocat scandal în seara respectivă, aspecte ce nu justifică reţinerea scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nici reducerea pedepsei, corect individualizată în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 din acelaşi cod, de prima instanţă.
În consecinţă, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce, în continuare, durata arestării preventive cu începere de la 4 decembrie 2003, până la 17 iunie 2004.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva deciziei penale nr. 166 din 9 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2003 la 17 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3338/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3358/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
