ICCJ. Decizia nr. 3337/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3337/2004
Dosar nr. 3458/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1280/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului L.C. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, a susţinut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare şi lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.C. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii de şedinţă din 23 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1280/2004 al acelei instanţe, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3357/2004. Penal. Art.98 alin.2 c.silvic.... → |
|---|
