ICCJ. Decizia nr. 3390/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3390/2004
Dosar nr. 2412/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89/ S din 19 februarie 2004, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul G.C.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru 11 luni şi 20 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 119 din 8 martie 2001 a Judecătoriei Hunedoara, rest neexecutat, contopit în pedeapsa de 6 ani închisoare şi aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.C.N. să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate U.D. a fost recuperat.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La 12 septembrie 2003, U.D., angajat sudor la S.C. C. SRL Victoria, judeţul Braşov, a încasat suma de 4.900.000, reprezentând drepturile salariale.
În jurul orei 16,00, sus-numitul s-a deplasat, cu bicicleta, la barul P., zis B. din Oraşul Victoria unde a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 3 - 3,30, cu alte persoane. În jurul orei 22,00, în bar a intrat şi G.C.N. căruia, partea vătămată, află în stare de ebrietate, i-a oferit băuturi alcoolice. Cu această ocazie inculpatul a văzut că U.D. are asupra sa o sumă mai mare de bani, pe care îi ţinea într-un buzunar al pantalonilor.
În jurul orei 3,30, inculpatul, văzând că partea vătămată intenţionează să plece, a părăsit localul înaintea acesteia, aşteptându-l pe str. Policlinicii. Când partea vătămată a ajuns în apropierea inculpatului, acesta l-a lovit cu pumnul în zona feţei, U.D. dezechilibrându-se şi căzând la sol, timp în care G.C.N. i-a sustras din buzunarul pantalonilor suma de 4.300.000 lei.
Inculpatul a fugit, iar partea vătămată l-a urmărit 20-30 m, dar împiedicându-se a căzut, nereuşind să-l prindă.
Inculpatul s-a dus la S.C. C. S.A., unde era angajată ca paznic mama sa, căreia i-a dat banii sustraşi, care dimineaţa au fost găsiţi de organele de poliţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a cerut desfiinţarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 129/ Ap din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de inculpat, cu motivarea că acesta a recunoscut sustragerea banilor, iar folosirea violenţelor se dovedeşte cu declaraţia părţii vătămate, confirmată de raportul de constatare medico-legală.
S-a apreciat că nu este cazul reducerii pedepsei, inculpatul fiind recidivist, a premeditat fapta.
Împotriva deciziei penale menţionate inculpatul a declarat recurs, reiterând, prin apărător, cererea de a fi schimbată calificarea juridică a faptei în infracţiunea de furt şi să i se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul G.C.N., premeditat, a deposedat de bani partea vătămată U.D., cunoscând că acesta este în stare de ebrietate şi are mai mulţi bani în buzunarul pantalonilor. Este de neacceptat ca partea vătămată să fi stat inactivă la atacul şi sustragerea banilor de către inculpat. De aceea este verosimilă declaraţia, constantă, a părţii vătămate că inculpatul, chiar din momentul contactării, i-a aplicat un pumn în faţă părţii vătămate, urmat de dezechilibrarea sa, timp în care, în grabă, i-a sustras din buzunar banii, acesta rupându-se.
Că este aşa, o confirmă şi raportul de constatare medico-legală care concluzionează că partea vătămată la 15 septembrie 2003 prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, urmată de cădere şi lovire de corpuri dure, vătămări ce pot data din noaptea de 12 septembrie 2003 şi necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Relevant este şi faptul că inculpatul, începând din 1993, a săvârşit patru infracţiuni de tâlhărie şi o infracţiune de furt calificat, fiind condamnat la pedepse, între un an şi 10 luni şi 6 ani închisoare, ultima dată eliberându-se din detenţie la 29 iulie 2003 (cu o lună şi jumătate înaintea de săvârşirea faptei care face obiectul prezentei cauze).
Aşa fiind, situaţia de fapt, împrejurările săvârşirii ei şi vinovăţia inculpatului G.C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) şi c) C. pen., rezultă din probele administrate şi just apreciate de către instanţele de judecată.
Ca atare, nu se justifică schimbarea calificării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta nu poate fi considerată ca fiind prea mare, injust individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), deoarece ea a fost orientată către minimul special, prevăzut de lege, iar reducerea ei nu ar fi posibilă decât prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, ceea ce, însă, nu se constată şi nu se pot aplica, avându-se în vedere gravitatea faptelor, persistenţa în săvârşirea lor de către inculpat, element parazitar, fără ocupaţie şi recidivist.
În această situaţie şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând să fie respins în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează a se deduce, din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive şi să-l oblige pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.N. împotriva deciziei penale nr. 129/ Ap din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 septembrie 2003 la 18 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3386/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3393/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
