ICCJ. Decizia nr. 3309/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3309/2004
Dosar nr. 2372/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1229 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul R.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. şi art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind sentinţa penală nr. 143/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 1.012 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, dispunându-se, în final, ca inculpatul să execute 10 ani închisoare, în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a constatat că partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon şi C.A.S. a municipiului Bucureşti nu au solicitat despăgubiri în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 3 aprilie 2003, inculpatul R.I. a lovit, în mod repetat, cu palma pe victima A.S. care în urma loviturilor aplicate a căzut. Leziunile traumatice au condus la moartea victimei.
Prin raportul medico-legal de necropsie s-a concluzionat că moartea victimei s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranio-facial şi cervical soldat cu hemoragie pială, fractură cominutivă de arcadă temporo-zigomatică stângă, maxilar stâng, os sigomatic stâng, oase proprii piramida nazală, os hioid cu infiltrate sanguine, perilaringian şi cervico-facial.
Prin Decizia penală nr. 185 din 15 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, iar pe fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare.
În motivarea soluţiei s-a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru că nu au fost avute în vedere lipsa oricărui mobil al violenţelor exercitate şi starea de ebrietate.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin motivele scrise, parchetul a susţinut că nu s-a făcut o individualizare corectă a pedepsei, în apel, în raport de modalitatea de concepere şi executare a activităţii infracţionale, precum şi de datele personale ale inculpatului care are în antecedente condamnări pentru fapte de violenţă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în raport de care se va examina hotărârea atacată, constatându-se că recursul este fondat pentru cele ce urmează.
Este adevărat că, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel se impunea a face o examinare de ansamblu, cât şi în concret, a tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept care au condus la săvârşirea faptei, dar şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Susţinerea privind lipsa unui mobil al violenţelor exercitate sau existenţa stării de ebrietate care nu i-a permis aprecierea consecinţelor faptei ce a comis nu erau împrejurări de natură a justifica reducerea pedepsei aplicate.
Afirmaţia are în vedere, în principal, violenţele exercitate repetat de inculpat asupra unei persoane în vârstă de 81 de ani, cu atât mai mult, cu cât nu a existat un mobil al acestora, natura leziunilor create şi rezultatul letal al activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat fără nici o reţinere într-un loc public şi nu în ultimul rând, instanţa nu putea omite pericolul social deosebit prezentat de persoana inculpatului care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 200 C. pen. şi art. 211 C. pen., pedeapsă din care a rămas neexecutat un rest de 1012 zile închisoare.
Cu toate că inculpatul a fost liberat din executarea acestei pedepse la 19 decembrie 2002, la 3 aprilie 2003 a comis o altă faptă cu violenţă şi cu rezultat letal pentru care instanţa de apel i-a aplicat o pedeapsă, în limitele legale dar sub cuantumul primei condamnări ce a atras şi starea de recidivă.
În aceste condiţii pentru a realiza un echilibru între pedeapsa aplicată pe de o parte, şi pericolul social al faptei şi făptuitorului pe de altă parte, se impunea ca instanţa de apel să menţină pedeapsa primei instanţe.
Neprocedând astfel, a pronunţat o soluţie netemeinică pentru desfiinţarea căreia, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet.
Rejudecând, în limitele casării, se va menţine ca legală şi temeinică pedeapsa instanţei de fond.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 185 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul R.I.
Casează Decizia atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 1229 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 5 aprilie 2003 la 16 iunie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3311/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
