ICCJ. Decizia nr. 3398/2004. Penal. Cont.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3398/2004
Dosar nr. 2422/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 20 februarie 2004, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul Ţ.G.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 524 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în componentele sale, respectiv 4 ani închisoare [(infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.)] privind fapta săvârşită în perioada ianuarie - aprilie 2002 şi 5 ani închisoare [(infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.)] pentru o faptă săvârşită în aceeaşi perioadă.
- A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 564 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în pedeapsa de 4 ani închisoare [(infracţiune prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)] şi pedeapsa de 3 ani închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) faptele fiind comise în perioada martie-mai 2002.
- A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 337 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă, în componentele sale după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare [pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare [(pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)], faptele fiind comise în perioada 25 – 31 mai 2002 şi în restul de 539 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploieşti (rest devenit executabil prin revocarea liberării condiţionate).
Conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen., au fost recontopite pedepsele stabilite prin sentinţele penale mai sus-menţionate şi cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 740 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, definitivă [(pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a)], privind fapta săvârşită la 6 mai 1998.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 8 ani închisoare cu restul de 539 zile închisoare (rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploieşti), condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 6 iunie 2002 la zi.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţelor mai sus-menţionate.
Împotriva sentinţei penale nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, condamnatul Ţ.G. a declarat apel susţinând că în mod greşit instanţa nu a dedus din pedeapsa rezultantă, în urma contopirii şi perioada pe care acesta a executat-o de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001.
Prin Decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că prima instanţă a făcut o analiză completă a tuturor hotărârilor supuse contopirii, constatând că infracţiunile pentru care Ţ.G. a fost condamnat sunt concurente şi a făcut o contopire corespunzătoare, scăzând din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, perioada executată de la 6 iunie 2002 la zi.
Împotriva deciziei penale menţionate, condamnatul Ţ.G. a declarat recurs, învederând că la contopirea făcută nu s-a dedus din pedeapsa de executat deţinerea sa în perioada 21 noiembrie 1998 – 27 noiembrie 2001.
Examinând hotărârea primei instanţe, în raport de celelalte hotărâri de condamnare a inculpatului Ţ.G., se constată că sentinţa penală nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, cât şi Decizia instanţei de control judiciar, sunt corecte, reţinându-se în mod just că toate pedepsele contopite au fost pronunţate pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente.
Singura greşeală constatată este cea referitoare la omisiunea deducerii perioadei executate de recurent în baza sentinţei penale nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploieşti, de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001, deoarece faptele pentru care Ţ.G. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 740/2001 (una din pedepsele contopite prin hotărârea primei instanţe) sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploieşti.
Această greşeală nu a fost observată de Curtea de Apel Ploieşti, care prin Decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004, a respins apelul declarat de condamnat, acesta invocând această omisiune.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmează a admite recursul declarat de condamnatul Ţ.G., va casa sentinţa nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova şi Decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, numai în ce priveşte omisiunea sus-arătată şi rejudecând, va dispune deducerea din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală menţionată mai sus şi perioada executată de condamnat de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul Ţ.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 22 martie 2004a Curţii de Apel Ploieşti .
Casează hotărârile pronunţate numai cu privire la omisiunea computării perioadei executate de la 21 noiembrie 1998 la 27 noiembrie 2001, constatând că, faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 740/2001 a Judecătoriei Câmpina, este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploieşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3399/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
