ICCJ. Decizia nr. 3395/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3395/2004
Dosar nr. 22/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul D.L., a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunţătorului B.M. suma de 6.500.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata a 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 300.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărarea făcută din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2001, denunţătorul B.M., a cumpărat din străinătate o platformă auto, care, în conformitate cu prevederile legale, trebuia să fie înmatriculată în România.
În vara anului 2001, inculpatul D.L., pe care denunţătorul îl cunoştea din vedere, s-a oferit ca, în schimbul sumei de 6.500.000 lei, să-I înmatriculeze această platformă auto, fără achitarea taxelor vamale, susţinând că are cunoştinţă la R.A.R. şi la Poliţia Rutieră Olt.
În aceste condiţii, denunţătorul a înmânat inculpatului atât suma de bani solicitată, cât şi cartea de identitate din Germania, a respectivei platforme auto.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către inculpatul D.L., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 563 din 4 decembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurentul a solicitat prin recursul său, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi achitarea, pentru această din urmă infracţiune, existând autoritate de lucru judecat.
În subsidiar, inculpatul, a solicitat reindividualizarea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul este fondat, dar pentru un alt considerent, invocat de procuror, hotărârea pronunţată fiind nulă absolut, datorită greşitei constituiri şi compuneri a completului de judecată.
Astfel, aşa cum rezultă din practicarea sentinţei penale nr. 119 din 11 septembrie 2003, completul de judecată, la prima instanţă, a fost constituit şi compus din doi judecători, deşi inculpatul nu face parte din categoria de funcţionari publici, vizată de Legea nr. 78/2000.
În felul acesta, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nulă absolut, ce ar fi trebuit desfiinţată, cu ocazia judecării apelului.
Cum, însă, instanţa de apel nu a observat nulitatea, respingând, ca nefondat, apelul.
Curtea va trebui să constate că recursul de faţă este fondat şi să-l admită, ca atare, casând Decizia atacată, precum şi sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului pentru apărarea din oficiu,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.L., împotriva deciziei penale nr. 563 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 119 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului Olt.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3392/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3398/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
