ICCJ. Decizia nr. 3389/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3389/2004
Dosar nr. 2411/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 11 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost condamnat inculpatul R.C.A. la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. f) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 137/2000 a Tribunalului Brăila, şi a contopit restul neexecutat de 1019 zile cu pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute această din urmă pedeapsă, la care s-a adăugat un spor de 8 luni, în final R.C.A. având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 30 iulie 2003 la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei către partea civilă B.A.G.C. şi 7.000.000 lei către partea civilă M.C.A., cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 28 iulie 2003, în jurul orelor 5,00, părţile vătămate B.A.G.C. şi B.S.I. s-au deplasat la Gara C.F.R. Galaţi cu intenţia de a se deplasa spre municipiul Bârlad cu trenul. La un moment dat a apărut şi inculpatul R.C.A. care a intrat în vorbă cei doi tineri.
Observând că partea vătămată B.S.I. posedă un telefon mobil, inculpatul a atras-o spre un chioşc şi împotriva voinţei acesteia, după ce a tras-o de mână şi tricou, i-a scos telefonul mobil prins de gât cu un şnur şi l-a însuşit.
După puţin timp inculpatul a abordat-o pe partea vătămată B.A., a imobilizat-o şi i-a sustras o brăţară de la mână după care a fugit.
Telefonul mobil sustras a fost vândut de inculpat martorului S.M. contra sumei de 1.000.000 lei, dar brăţara nu a mai putut fi recuperată întrucât a fost pierdută de inculpat.
S-a mai reţinut că în seara zilei de 27 iulie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpatul a urcat, împreună cu martorul C.S. în taxiul condus de partea vătămată M.C.A. Ajunşi la destinaţie, profitând de faptul că partea vătămată coborâse să verifice o roată, inculpatul R.C.A. a sustras telefonul mobil şi o pereche de ochelari de soare ce aparţineau părţii vătămate.
În aceeaşi seară inculpatul a vândut martorului O.S. telefonul mobil cu suma de 500.000 lei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare, planşelor foto executate în cauză, declaraţiilor părţilor vătămate, depoziţiile martorilor C.S., O.S., S.R., C.L., S.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea de furt, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie a precizat că telefonul mobil şi brăţara i-au fost date de partea vătămată B.A.G.C.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 202/ A din 7 aprilie 2004 a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpat, apeluri ce au vizat netemeiniciasentinţei pronunţate.
Împotriva acestor hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs învederând că instanţele au încadrat greşit din punct de vedere juridic faptele de tâlhărie în dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. Totodată, s-a solicitat prin recursul declarat şi majorarea pedepselor aplicate.
Recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a comis două infracţiuni de tâlhărie în concurs real, una împotriva părţii vătămate B.S.I. de la care a sustras telefonul mobil marca şi o altă infracţiune de aceeaşi natură împotriva părţii vătămate B.A.G.
Pentru existenţa infracţiunii unice continuate, este necesar ca toate acţiunile sau inacţiunile care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fi fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii. Cu alte cuvinte este necesar să se stabilească faptul că în momentul luării hotărârii, făptuitorul şi-a reprezentat activitatea infracţională pe care urma să o desfăşoare ulterior, în ansamblul său.
În speţă, deposedarea celor două părţi vătămate (chiar dacă toate bunurile însuşite aparţineau uneia dintre ele) s-a realizat în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalităţi diferite şi în locuri deosebite ceea ce impune concluzia că inculpatul nu a avut, de la început reprezentarea concretă şi de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurate ulterior, ci a acţionat pe baza unei hotărâri distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală şi drept consecinţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. şi nu acelea ale art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, referitoare la infracţiunea continuată, aşa cum greşit au reţinut instanţa de fond şi cea de apel.
În consecinţă recursul formulat de parchet este întemeiat sub primul aspect, motiv pentru care se va schimba încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului se va ţine seama de gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Comiterea a trei infracţiuni în concurs real, în decursul a doar câteva ore, în condiţiile de loc şi de timp arătate şi urmările produse, prezintă, în concret, un grad ridicat de pericol social şi care impune aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special prevăzut de textul sancţionator.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta a comis anterior numeroase infracţiuni de furt calificat pentru care a fost condamnat la diferite pedepse privative de libertate, precum şi infracţiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 227/1998 a Tribunalului Galaţi.
Infracţiunile deduse judecăţii au fost comise de inculpat la o perioadă scurtă de timp, de doar 3 luni după liberarea sa condiţionată din pedeapsa rezultantă mai sus-arătată.
Cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa, inculpatul a adoptat o poziţie oscilantă, negând o parte din infracţiuni (cele de tâlhărie).
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorului impun aplicarea unor pedepse privative de libertate majorate, de câte 7 ani închisoare, pentru fiecare infracţiune de tâlhărie.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi cele două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., toate cu reţinerea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Se vor menţine dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate pentru restul de 1019 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 137/2000 a Tribunalului Brăila, rest ce se va contopi în pedeapsa de 7 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de un an în final inculpatul urmând a executa 8 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute şi se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul R.C.A.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 81 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie.
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi le repune în individualitatea lor, respectiv 5 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. Înlătură sporul de 8 luni închisoare aplicat.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul R.C.A. la câte 7 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte cele două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Menţine dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate pentru restul de 1019 zile închisoare, pe care îl contopeşte în pedeapsa de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor de un an închisoare, în final inculpatul R.C.A. urmând să execute 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 18 iunie 2004.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3387/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 339/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
