ICCJ. Decizia nr. 3399/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3399/2004
Dosar nr. 2435/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 16 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.T., ca nefondată.
A fost obligat revizuientul la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariu de avocat, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 463 din 30 septembrie 1999, rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârşirea faptei de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 1 martie 1998, inculpatul i-a aplicat concubinei sale T.A., multiple lovituri cu un corp dur, pe tot corpul, în urma cărora victima a decedat, stabilindu-se prin raportul de expertiză medico-legală, că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragic.
În susţinerea cererii, revizuientul a invocat reaudierea unor martori în favoarea sa de către instanţa fondului solicitând suplimentarea probatoriului şi, totodată, schimbarea încadrării juridice a faptei şi reducerea pedepsei pe care o consideră deosebit de mare.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atunci când conţin grave erori de fapt, iar situaţiile în care se poate declanşa această procedură sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru a exista primul caz de revizuire invocat de condamnat, respectiv, art. 394 C. proc. pen., este necesar caracterul de noutate al faptei, al împrejurărilor invocate sau faptelor probatorii şi mijloacelor de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Revizuentul, prin cererea formulată nu invocă fapte sau împrejurări noi, iar audierea unor noi martori, în această situaţie, în vederea dovezilor administrate, nu poate fi considerată drept o „probă nouă", în sensul cerut de lege.
Mai mult, susţinerile condamnatului de maniera că nu au fost audiaţi martorii în apărare, nu pot fi reţinute ca relevante, atâta timp cât, la termenul de judecată din 25 martie 1999, acesta a învederat faptul că nu are alte probe de solicitat, iar, ulterior, prin apărător, s-a încuviinţat proba cu martori, fiind audiată T.D.
Faţă de cele reţinute, s-a constatat că aceste motive de revizuire nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., atâta vreme cât nu se aduc la cunoştinţă fapte şi împrejurări noi de natură a duce la ajungerea unei soluţii contrare, respectiv, la achitarea condamnatului.
De asemenea, nu constituie motiv de revizuire, nici greşita încadrare juridică dată faptei, aşa cum a susţinut condamnatul prin precizările efectuate şi pe cale de consecinţă, pedeapsa mare ce i-a fost aplicată, susţinerii ce nu se întemeiază pe nici unul din cazurile de revizuire, prevăzute de lege.
Cu privire la cel de-al treilea motiv invocat de petent, în sensul că martorii audiaţi au fost influenţaţi în declaraţiile ce le-au făcut s-a constatat că, nu poate fi vorba de situaţia prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., atâta timp cât mărturia mincinoasă a martorului trebuie să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, situaţie ce nu s-a confirmat în cauza de faţă.
Având în vedere că nici una din situaţiile relevate de revizuent nu se verifică, în cauză, s-a constatat că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii de revizuire încât aceasta a fost respinsă.
Apelul declarat de revizuientul S.T. împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 292/ A din 19 aprilie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul revizuient S.T., criticând-o pentru menţinerea netemeinică şi nelegală a hotărârii de respingere a cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
Revizuientul n-a dovedit existenţa vreunui temei din cele prevăzute de lege, deschizătoare a procedurii revizuirii, încât, singura soluţie legală, în speţă, este aceea de respingere a cererii de revizuire.
În atare situaţie, în mod corect, instanţa de control judiciar a respins apelul revizuientului.
Recursul revizuientului S.T., dovedindu-se, astfel, nefondat, Curtea va trebui să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.T. împotriva deciziei penale nr. 292/ A din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3398/2004. Penal. Cont.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 34/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
