ICCJ. Decizia nr. 3436/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3436/2004
Dosar nr. 1621/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul M.P., împotriva rezoluţiilor nr. 62/P/2002 din 8 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi nr. 1198/P/2001 din 30 octombrie 2001 a Parchetului Militar Teritorial Iaşi, pe care le-a menţinut.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că intimaţii F.C., comisar în cadrul Poliţiei municipiului Iaşi, nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar C.A., de asemenea, nu a săvârşit aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.
Împotriva hotărârii, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., respectiv instanţa nu s-a pronunţat cu privire la probe sau asupra unei cereri esenţiale pentru sine, de natură să influenţeze soluţia procesului.
Recursul declarat de petent nu este fondat.
Plângerea petentului a fost motivată pe considerentul că, în soluţionarea dosarului penal nr. 15832/2001, judecătorul C.A. şi comisarul F.C., cel care a instrumentat cauza în faza cercetărilor, i-au respins, nejustificat, probe în dovedirea nevinovăţiei sale, nu au luat în considerare înscrisuri, expertiza de specialitate şi nu a avut parte de un proces echitabil, aşa cum prevede art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O., pentru toate acestea intimaţii făcându-se vinovaţi de infracţiunea prevăzută de art. 246 şi de art. 247 C. pen.
Parchetul Militar Teritorial Iaşi, prin rezoluţia nr. 1198/ P din 30 octombrie 2001, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de comisarul F.C. din cadrul Poliţiei municipiului Iaşi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cercetarea lui M.P. în dosarele nr. 203160/2001 şi nr. 116004/2001 ale respectivei autorizaţii având loc pentru infracţiunea de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi evaziune fiscală.
Cercetările au fost supravegheate de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
La prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror, în prezenţa avocatului ales, probele propuse în apărare ale lui M.P, respectiv audierea coautorilor şi complicilor lui, făcând obiectul dosarului nr. 116004/2001, astfel că afirmaţiile că anchetatorul F.C., în mod abuziv, nu i-a luat în considerare apărările, nu au suport real, situaţie în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dată în dosarul penal nr. 62/ P din 8 noiembrie 2002, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi de art. 247 C. pen., judecătorul fiind cea care a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul penal nr. 15832/2001, M.P. fiind condamnat la 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. Hotărârea a fost apelată şi recurată de inculpat, căile de atac fiindu-i respinse, ca nefondate.
Pentru nemulţumiri legate de fondul cauzei, petentul a considerat că judecătorul a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 246 şi de art. 247 C. pen.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivului de casare invocat de petentul recurent, se reţine că adoptarea soluţiilor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, respingerea, pentru lipsa de concludenţă şi de utilitate, a unor probe, străine cauzei, nu înseamnă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu sau îngrădirea drepturilor părţii.
Petentul a avut asigurată apărarea şi totodată, a uzitat de exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.P. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3440/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
