ICCJ. Decizia nr. 3526/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3526/2004
Dosar nr. 2568/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33 din 11 februarie 2004, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul C.A. la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dedus prevenţia de la 2 octombrie 2003 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la 28 septembrie 2003, aflându-se la bâlciul organizat în municipiul Feteşti a aplicat o lovitură de cuţit în abdomen părţii vătămate B.N.
Lovitura i-a produs acestuia o plagă prin înjunghiere supraxifoidian cu penetraţie abdominală şi plagă minimă ficat, necesitând pentru vindecare 30-40 zile îngrijiri medicale, iar viaţa i-a fost pusă în primejdie.
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 220 din 29 martie 2004.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând starea de legitimă apărare, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins.
Din examinarea probelor dosarului nu rezultă că inculpatul a fost atacat cu un cuţit de partea vătămată, iar lovitura sa a fost aceea de apărare a integrităţii sale corporale sau vieţii.
Martorul M.M. a văzut momentul agresării, iar martorul G.I. care i-a dat primul ajutor părţii vătămate, nu a sesizat prezenţa unui cuţit cu care să fi fost agresat inculpatul.
În consecinţă, nu se poate reţine că fapta a fost comisă în condiţiile art. 44 C. pen., pentru a se apăra de un atac material, direct, injust şi de neînlăturat.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare, corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi este în limitele prevăzute de lege.
S-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, de violenţă, împrejurările săvârşirii faptei, cât şi persoana inculpatului.
Cum alte motive susceptibile a fi examinate din oficiu, în favoarea inculpatului nu sunt, hotărârea urmează a fi menţinută, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce timpul arestării preventive conform art. 381 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei nr. 220/ A din 29 martie2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 02 octombrie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3528/2004. Penal. Recurs art.197 al.3 c.p.... → |
|---|
