ICCJ. Decizia nr. 3534/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3534/2004
Dosar nr. 1505/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 474 din 17 iunie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 12 noiembrie 2002 la 7 iunie 2003 şi a fost obligat la 570.000 lei despăgubiri civile către partea civilă T.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că la 11 februarie 2002, împreună cu S.I., condamnat într-un alt dosar, a hotărât să sustragă bani de la partea vătămată T.M.
În realizarea hotărârii, au urmărit partea vătămată, iar S.I. a lovit-o şi i-a sustras suma de 570.000 lei, o parte din aceasta fiind dată inculpatului P.G.
Apelul inculpatului a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 65 din 26 februarie 2004, care a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani şi 10 luni închisoare, reţinând în favoarea sa circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei, inculpatul P.G. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută este în concordanţă cu acesta, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de inculpat privitor la cuantumul pedepsei, nu este întemeiat, instanţa de recurs evaluând corespunzător gradul de pericol social concret pe care îl reprezintă infracţiunea de tâlhărie, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
De altfel, în cauză s-a dat eficienţă datelor personale, instanţa aplicând circumstanţe atenuante, ce au determinat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Examinând şi din oficiu recursul declarat de către inculpat, nu se constată existenţa unor motive, care să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
De va deduce arestarea de la 12 noiembrie 2002 la zi, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 65 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3536/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
