ICCJ. Decizia nr. 3530/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3530/2004
Dosar nr. 2841/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a condamnat pe inculpatul S.T., la 9 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen.
A dedus prevenţia de la 3 februarie 2004 şi a menţinut starea de arest.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că inculpatul, căpitan de poliţie la acea dată (9 iulie – 12 iulie 2004) îndeplinind şi funcţia de asistent universitar la Academia de Poliţie A.I.C. a pretins şi primit, în mod repetat, de la diverse persoane suma totală de 1600 dolari S.U.A., în scopul de a interveni pe lângă membrii comisiei de examinare a contestaţiilor organizată în cadrul examenului de licenţă, în scopul admiterii, cât şi pentru intervenţia ce urma a fi făcută în vederea aflării subiectelor de examen pentru admiterea la Facultatea de drept a acelei academii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs P.N.A. şi inculpatul.
Ambele recursuri sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.
În recursul Parchetului se solicită înlocuirea circumstanţelor atenuante şi ca o consecinţă, majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Motivul nu este întemeiat.
Instanţa a apreciat corect gradul de pericol social al infracţiunii comise de inculpat, dispunând ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenţie.
În raport de atitudinea de recunoaştere a faptei, şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu o comportare anterioară meritorie şi o activitate profesională recunoscută, în mod corect s-au aplicat circumstanţe atenuante ce vor fi menţinute.
Recursul inculpatului vizează, de asemenea pedeapsa, apreciindu-se că, în raport de elementele de circumstanţiere personale, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Motivul este, de asemenea, neîntemeiat.
Pedeapsa aplicată inculpatului S.T. este în limitele legale, s-au operat circumstanţe atenuante ce au vizat tocmai elemente invocate ca neimpunând suspendarea condiţionată.
În raport însă de împrejurarea că faptele comise de inculpat sunt de corupţie, că acesta era ofiţer de poliţie şi cadru universitar, calităţi ce impuneau un comportament corect, în limitele legii, în mod just s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
Întrucât nu sunt motive care, examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârii, recursurile P.N.A. şi inculpatului S.T. vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar inculpatul obligat la cheltuieli judiciare statului.
Se va deduce detenţia de la 3 februarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursurile declarate de P.N.A. şi de inculpatul S.T., împotriva sentinţei penale nr. 28 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 3 februarie 2004 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2004. Penal. Recurs art.197 al.3 c.p.... | ICCJ. Decizia nr. 3531/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
