ICCJ. Decizia nr. 3531/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3531/2004
Dosar nr. 2490/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 2 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, i-a condamnat pe inculpaţii G.V. şi S.M. la câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul S.M. a mai fost condamnat, prin aceeaşi sentinţă, la un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 16 iulie 2003 inculpata G.V. şi concubinul acesteia, inculpatul S.M. au vândut martorei G.S. 4 doze de heroină în greutate de 0,11 grame şi că în locuinţa lor, situată în Bucureşti, s-au găsit alte 13 doze de heroină în greutate de 0,36 grame. De asemenea, instanţa a reţinut că inculpatul S.M. este consumator de droguri.
Prin Decizia nr. 266 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii G.V. şi S.M. au declarat recurs, inculpata G.V. solicitând reducerea pedepsei, în considerarea situaţiei sale personale, iar inculpatul S.M. cerând să fie achitat pentru infracţiunea de trafic de droguri, întrucât nu a comis această infracţiune.
Recursurile nu sunt fondate.
În ce priveşte condamnarea inculpatului S.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, se constată că fapta acestuia a fost dovedită cu declaraţia coinculpatei G.V. şi cu propria sa declaraţie dată la urmărirea penală, prin care recunoaşte că a vândut droguri martorei G.S., precum şi a martorilor G.S. şi S.D.
La percheziţia domiciliară s-a găsit suma de 2.600.000 lei, din care 12 bancnote a câte 50.000 lei erau marcate criminalistic, inculpatul recunoscând că banii îi aparţin.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi se constată că instanţele au ţinut seama de pericolul social ridicat al infracţiunilor comise, de situaţia personală a inculpaţilor precum şi de celelalte criterii, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând temeiuri să se dispună reducerea acestor pedepse.
În consecinţă, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi S.M., împotriva deciziei penale nr. 296/ A din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută arestarea preventivă a inculpaţilor de la 16 iulie 2003 la zi.
Obligă pe recurenta inculpată G.V. la 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul S.M. la 1.600.000 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3530/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3534/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
