ICCJ. Decizia nr. 3578/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3578/2004
Dosar nr. 2694/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 23 februarie 2004 a Tribunalului Arad, au fost condamnaţi inculpaţii:
- G.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate s-au contopit, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Liberarea condiţionată a inculpatului în privinţa restului rămas neexecutat de 227 zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1967/2000 a Judecătoriei Arad a fost menţinută.
- G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare.
Liberarea condiţionată a inculpatului în privinţa restului rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 143/1999 a Tribunalului Bacău a fost menţinută.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.D. a sumei de 2.500.000 lei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaţilor până la data de 24 martie 2004, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 3 septembrie 2003.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.200.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 2.400.000 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi sentinţă penală, a fost condamnat şi inculpatul V.V. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 221 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 31 august 2003 inculpatul G.D. a urmărit-o pe stradă pe partea vătămată C.M. şi i-a smuls lanţul de aur de la gât.
Bijuteria evaluată la 2.921.500 lei a fost restituită ulterior părţii vătămate.
În seara zilei de 2 septembrie 2003, inculpaţii G.D. şi G.S. au urmărit-o pe partea vătămată P.M., cu scopul de a-i sustrage lanţul de aur de la gât.
Inculpatul G.D. a lovit-o din spate, partea vătămată a căzut, împrejurare în care G.S. i-a sustras geanta. În momentul în care partea vătămată s-a ridicat, inculpatul G.D. a mai lovit-o o dată şi i-a smuls bijuteria de la gât.
Lănţişorul din aur în valoare de 2.998.550 lei a fost restituit părţii vătămate. Din geantă s-a sustras suma de 70.000 lei şi un document.
În urma agresiunii suferite, partea vătămată a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de conducere în teren, raport medico-legal, declaraţiile martorilor B.D., P.I., H.D., I.M., C.F., R.T., C.C., declaraţiile inculpaţilor, dovezi de predare-primire a bunurilor sustrase.
Inculpatul G.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Inculpatul G.S. a revenit la declaraţiile date în timpul urmăririi penale, negând participarea sa la săvârşirea vreunei fapte penale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.S., G.D. şi V.V., criticând-o pentru netemeinicie.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 145/ A din 22 aprilie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate, constatând că prima instanţă de judecată a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, făcând o corespunzătoare încadrare juridică.
Inculpaţii G.S. şi G.D. au declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, instanţele de judecată au dat eficienţă acestor criterii generale de individualizare a pedepsei şi au avut în vedere toate datele şi împrejurările de natură a determina o justă proporţionalizare a sancţiunilor penale dispuse.
Pe lângă pericolul social concret evident al infracţiunilor săvârşite determinat de modul de operare, numărul persoanelor agresoare, locul şi timpul ales, în procesul de individualizare a pedepsei s-a avut în vedere şi statutul de recidivist al ambilor inculpaţi, care au caziere impresionante prin multitudinea şi gravitatea faptelor comise şi care au ignorat clemenţa instituţiei liberării condiţionate ce le-a fost acordată.
Pentru aceste motive, Curtea constată că în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate şi urmează să respingă recursurile inculpaţilor ca nefondate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepselor aplicate se va deduce timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, de la 3 septembrie 2003 la 29 iunie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.S. şi G.D., împotriva deciziei penale nr. 145 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 29 iunie 2004, pentru fiecare.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2004. Penal. Art.20, 174,175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3579/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
