ICCJ. Decizia nr. 3563/2004. Penal. Art.246 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3563/2004
Dosar nr. 904/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G., din 3 infracţiuni de fals prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), într-o singură infracţiune de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 C. pen. şi l-a achitat pe inculpat pentru această infracţiune, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen.
De asemenea, instanţa a schimbat încadrarea juridică dată unui număr de 3 infracţiuni de abuz în serviciu, reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 C. pen. şi a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 28 martie 1996 inculpatul B.G. a autentificat trei contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri, atestând contrar realităţii că aceste terenuri se află situate în intravilan şi că vânzătorii D.M., P.I. şi M.I. s-au prezentat la sediul biroului notarial şi au consimţit la autentificarea actelor, pe care le-au şi semnat.
Prin Decizia nr. 509 din 3 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva acestei sentinţe pe care a casat-o numai cu privire la achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals intelectual, la încetarea procesului pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi la nesoluţionarea laturii civile a procesului, iar în rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând totodată că pedeapsa aplicată a fost graţiată, în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. De asemenea, instanţa de recurs a dispus trimiterea dosarului la prima instanţă, pentru judecarea cauzei cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi soluţionarea cauzei civile.
Prin sentinţa penală nr. 8 din 28 ianuarie 2003, pronunţată după rejudecarea dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a încetat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi l-a obligat pe acesta la despăgubiri către părţile civile P.I., C.L., V.P., D.V., G.C., M.M. şi V.R.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, care a susţinut că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece instanţa nu a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului şi a solicitat, fie achitarea sa, dat fiind că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind indus în eroare de cumpărătorul care i-a prezentat acte false, fie restituirea dosarului la prima instanţă pentru administrarea tuturor probelor cerute de inculpat.
Recursul nu este fondat.
Faptele inculpatului B.G. au fost dovedite cu probele administrate în cauză, stabilindu-se cu certitudine că acesta a autentificat cele trei contracte de vânzare-cumpărare în absenţa cumpărătorilor. În condiţiile în care inculpatul a acceptat să autentifice actele şi să ateste prezenţa cumpărătorilor deşi aceştia erau absenţi, nu se poate reţine că acesta a acţionat fiind indus în eroare, încălcarea de către inculpat a obligaţiilor sale profesionale, care-i impuneau identificarea părţilor contractante şi a validităţii actelor prezentate de acestea fiind evidentă.
Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatului în sensul că organele judiciare ar fi refuzat administrarea unor probe de natură să dovedească vinovăţia sa. Atât organele de urmărire penală, cât şi instanţele care au judecat cauza în fond au administrat probe suficiente pentru stabilirea adevărului, ne mai fiind necesară administrarea altor probe.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva sentinţei penale nr. 8 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, de la data de 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3549/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3576/2004. Penal. Art.20, 174,175 c.pen.... → |
|---|
