ICCJ. Decizia nr. 3576/2004. Penal. Art.20, 174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3576/2004
Dosar nr. 2764/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145, pronunţată la 23 martie 2004, în dosarul penal nr. 1524/2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul S.C., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 5 ani, constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), d), b) şi e) C. pen.
S-au aplicat corespunzător dispoziţiile prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), art. 350 C. proc. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 februarie 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut din probele administrate, cu: proces verbal de denunţ, proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţia părţii vătămate P.N.A., a inculpatului şi ale martorilor :N.C., M.C.G., D.D., D.A., D.G., N.G., P.A., raportul de expertiză medico-legală, că inculpatul a lovit cu un cuţit pe partea vătămată P.N.A., provocându-i o plagă înjunghiată, penetrantă, în hemitoracele drept, ce a interesat aparatul respirator şi care i-a pus viaţa în primejdie.
Fapta inculpatului a fost încadrată ca tentativă la infracţiunea de omor calificat, pentru care s-a aplicat o pedeapsă în limitele, prevăzute de texte şi conform criteriilor din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 185, pronunţată la data de 28 aprilie 2004, în dosarul penal nr. 3064/2004 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat şi a menţinut şi dedus detenţia, cu obligarea apelantului la cheltuieli judiciare statului.
În considerente s-a arătat că la această soluţie s-a ajuns, deoarece s-a dovedit că inculpatul e autorul faptei, iar o pedeapsă mai mică nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt, motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi astfel s-a aplicat o pedeapsă prea aspră (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând ambele hotărâri, în raport de critici, dispoziţiile legale şi probele efectuate, constată că recursul este nefondat.
În această fază inculpatul recunoscând că a încercat să omoare victima, dar pentru că s-a aflat în stare de provocare. Scuza provocării nu se justifică, deoarece inculpatul singur a declanşat violenţa.
Fiind beat şi cu atitudini necorepsunzătoare, a pretins, când s-a ridicat să facă plata, că i s-au furat banii. Indicând drept hoţ o persoană din anturaj, partea vătămată i-a recomandat să-şi controleze buzunarele mai temeinic. Enervat (ceea ce nu înseamnă stare de provocare, nefiind o tulburare care să fi fost determinată de un atac injust) inculpatul l-a urmărit pe P.N.A., atunci când acesta a ieşit din incinta localului şi l-a înjunghiat.
Nici motivul privind reducerea pedepsei, îndeplinit de reţinerea sau nu a stării de provocare, nu este îndreptăţit.
Inculpatul, într-o mulţime de oameni, a încercat o rezolvare violentă a unor probleme de naşterea cărora tot el era vinovat, punând în pericol viaţa victimei, dar şi a tuturor celor prezenţi.
Poziţia sa nu a fost sinceră pe tot parcursul procesului şi fiind recidivist este nevoie de o corecţie mai severă, devreme ce rigorile detenţiei nu l-au împiedicat să continue activitatea infracţională.
Urmează aşadar, hotărârile fiind legale şi temeinice, să fie respins recursul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce la zi prevenţia.
Inculpatul, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va suporta cheltuielile judiciare ocazionate de proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 185 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2004, la 29 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3563/2004. Penal. Art.246 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3578/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
