ICCJ. Decizia nr. 3674/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3674/2004
Dosar nr. 5666/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 547 din 6 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., a achitat pe inculpatul V.S.I., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi conform art. 91 din acelaşi cod, a aplicat acestuia o amendă administrativă de 10.000.000 lei.
A constatat că inculpatul a fost arestat de la 15 aprilie 2003, la zi, şi în baza art. 350 alin. (2) C. pen., a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul, la data de 15 aprilie 2003, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată D.S. de un telefon mobil în valoare de aproximativ 3.000.000 lei.
La scurt timp după comiterea faptei, inculpatul a fost imobilizat de organele de poliţie şi cu ocazia percheziţiei corporale efectuate, asupra sa s-a găsit bunul sustras, care a fost restituit părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 565 din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivând că la aplicarea art. 181 C. pen., prima instanţă a apreciat în mod corect toate circumstanţele, respectiv împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi în special circumstanţele legate de persoana inculpatului, care este un element tânăr, în vârstă de 18 ani, elev în clasa a XII, cu o bună conduită anterioară, caracterizat de diriginta sa ca fiind un elev cuminte, care nu a creat probleme.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că fapta comisă de inculpat, prin modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aşa încât, dispoziţiile art. 181 C. pen., au fost greşit aplicate în cauză.
Recursul declarat de procurorul este întemeiat, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni".
Prin alin. (2) al aceluiaşi articol de lege, se mai prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Or, fapta inculpatului care în timp ce se afla în staţia R.A.T.B. Piaţa Romană a profitat de neatenţia părţii vătămate D.S. şi, prin exercitarea de acţiuni repetate de smulgere, a sustras de la gâtul acesteia un telefon mobil, cu scopul declarat, dar nedovedit, de a plăti o „taxă de protecţie" unor colegi din şcoala unde era elev, nu poate fi considerată prin modul în care a fost săvârşită şi conţinutul ei concret, că este în mod vădit lipsită de importanţă.
Numai lipsa antecedentelor penale şi faptul că elev fiind a avut o comportare anterioară bună, singurele date pozitive dintre criteriile de apreciere reţinute de instanţe în favoarea inculpatului, nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social a faptei săvârşite, aceste aspecte constituind însă circumstanţe atenuante, în sensul prevăzut de art. 74 C. pen., urmând a fi considerate cu ocazia individualizării pedepsei.
În consecinţă, recursul declarat de procuror este întemeiat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare, reţinându-se în favoarea sa şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 din acelaşi cod.
Totodată, se va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din pedeapsă se va computa timpul arestării preventive de la 15 aprilie la 6 iunie 2003 şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 565/ A din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul V.S.I.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 547 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul V.S.I. la un an închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Compută din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 15 aprilie 2003 la 6 iunie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3672/2004. Penal. Legea nr.243/2002/. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3678/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
