ICCJ. Decizia nr. 389/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 389/2004
Dosar nr. 5086/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Braşov au fost condamnaţi inculpaţii:
B.S. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv, pedeapsa de 11 ani închisoare.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
M.I. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de un an închisoare, respectiv, 7 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
V.F. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv, 10 ani închisoare.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 4 ani.
G.L. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv, 8 ani închisoare şi
M.C.G. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv 5 ani închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 10 august 2001, partea vătămată A.A. în vârstă de 15 ani aflându-se la un concert în aer liber, ce se desfăşura în zona Hidromecanica din municipiul Braşov, a fost acostată de cei cinci inculpaţi şi prin constrângere fizică şi morală dusă de către inculpaţii B.S. şi G.L. în garsoniera proprietatea celui din urmă.
După ce inculpatul G.L. a părăsit garsoniera, inculpatul B.S. i-a propus părţii vătămate să întreţină raport sexual normal. Partea vătămată i-a explicat că este virgină, împrejurare în care acesta i-a cerut să întreţină relaţii sexuale orale.
Partea vătămată s-a opus, iar inculpatul B.S. a lovit-o, situaţie în care aceasta s-a supus întreţinerii unor relaţii sexuale orale, fiind ţinută de mâini de către acesta.
Ulterior, prin ameninţare şi violenţă au întreţinut acte de perversiune sexuală şi inculpaţii G.L., V.F., M.I. şi M.C.G.
Partea vătămată le-a solicitat inculpaţilor să o lase să plece, dar aceştia au obligat-o să danseze în pielea goală ameninţând-o cu bătaia.
După câteva minute inculpatul V.F. a dus-o în pat pe partea vătămată şi a încercat să întreţină raport sexual normal, dar nu a reuşit să o defloreze. Inculpatul V.F. a fost urmat de inculpatul B.S. care a deflorat-o pe partea vătămată şi a întreţinut un raport sexual normal.
În cursul acelei nopţi inculpaţii cu excepţia inculpatului M.I., care a părăsit locuinţa mai devreme, au mai întreţinut din nou prin constrângere relaţii sexuale orale cu partea vătămată.
Părţii vătămate i s-a permis să plece, în jurul orei 6,00, fiind condusă la domiciliu şi ameninţată cu moartea dacă va sesiza organele de poliţie.
Raportul medico-legal a concluzionat că partea vătămată a prezentat o deflorare recentă care poate proveni din data de 10 august 2001 şi că leziunile produse necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
S-a reţinut că atât raportul sexual întreţinut de inculpatul B.S., cât şi actele sexuale orale întreţinute cu ceilalţi inculpaţi, constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000.
Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a reţinut că, deşi această infracţiune poate fi absorbită de infracţiunea de viol, în cauză activitatea inculpaţilor de lipsire de libertate a părţii vătămate a excedat activităţii infracţiunii de viol.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost admise prin Decizia penală nr. 527 din 21 iulie 2002 a Tribunalului Braşov, prin care a fost desfiinţată sentinţa cu privire la individualizarea pedepselor şi au fost reduse pedepsele aplicate acestora pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmând să execute pedepsele rezultante de 7 ani şi 9 luni închisoare, pentru inculpatul B.S., 4 ani şi 4 luni închisoare inculpatul G.L., 3 ani şi 4 luni închisoare inculpatul M.C.G., 5 ani şi 8 luni închisoare inculpatul M.I. şi 5 ani şi 9 luni închisoare inculpatul V.F.
Prin Decizia penală nr. 816/ R din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpaţi, s-a casat Decizia atacată şi hotărârea primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea pedepselor aplicate şi rejudecând au fost condamnaţi inculpaţii:
B.S. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final, 11 ani închisoare.
V.F. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, astfel pedeapsa de executat fiind de 8 ani închisoare.
M.I. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute 7 ani închisoare.
Prin aceeaşi decizie penală inculpaţii G.L. şi M.C.G., au fost condamnaţi la câte un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), text în baza căruia inculpatul G.L. a fost condamnat la 5 ani închisoare, iar inculpatul M.C.G. la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni, închisoare, respectiv 5 ani şi 6 luni închisoare, iar M.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 4 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I şi 7 C. proc. pen., susţinându-se că faptelor săvârşite de inculpaţi li s-a dat o greşită încadrare juridică şi că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În legătură cu primul motiv formulat s-a susţinut, în esenţă, că instanţele de judecată au dat o greşită încadrare juridică a faptelor, întrucât nu au avut în vedere participaţia penală a fiecărui inculpat.
Astfel, cu privire la inculpatul B.S., trebuia să se reţină şi infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., pe lângă infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 lit. a) C. pen., deoarece în aceeaşi împrejurare acesta a întreţinut cu partea vătămată, atât act sexual normal, cât şi act de perversiune sexuală( oral).
Cu privire la inculpatul V.F., trebuia să se reţină în sarcina acestuia şi tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât acesta iniţial a încercat să întreţină raport sexual normal cu victima şi nereuşind a o dezvirgina, a întreţinut act sexual oral.
În sarcina inculpaţilor V.F., M.I., G.L. şi M.C.G., trebuia să se reţină şi complicitate la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru că prezenţa şi atitudinea ostilă a acestora la locul faptei, constituie acte de complicitate morală care l-au sprijinit pe inculpatul B.S. la aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale luate.
S-a mai susţinut în acelaşi motiv invocat că, la inculpaţii V.F. şi G.L., care au constrâns partea vătămată să aibă cu ei de câte două ori acte de perversiune sexuală, trebuia să se facă aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la infracţiunea continuată.
Criticile sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., raportate la cele ale art. 203 şi art. 263 C. proc. pen., rechizitoriul ce constituie actul de investire a instanţei de judecată, trebuie să cuprindă, între altele, fapta în succesiunea activităţilor unei persoane descrisă într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţiile de trimitere în judecată pentru acea faptă.
Or, în rechizitoriul din 5 septembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, întocmit în cauză, prin care a fost investită judecătoria, nu se face nici o referire la încadrarea juridică a acestor fapte şi nici în dispoziţia de trimitere în judecată nu se menţionează, că aceasta priveşte şi infracţiunile respective (menţionate în recursul în anulare), astfel nu se poate considera că procurorul care a sesizat instanţa, şi-a manifestat voinţa de a trimite în judecată pe inculpaţi şi pentru aceste fapte.
Totodată, se constată că nici în cursul judecării, procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, iar recursul procurorului împotriva deciziei instanţei de apel s-a referit numai la pedepse.
În consecinţă, se constată că instanţa nu a fost sesizată cu infracţiunile menţionate în motivul analizat, iar judecarea inculpaţilor pentru noi infracţiuni, cu care instanţa nu a fost sesizată legal, nu mai poate avea loc pe calea procedurii de soluţionare a recursului în anulare.
Cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este de menţionat că încadrarea juridică a faptelor la care se referă art. 263 C. proc. pen., implică, dacă este cazul, şi precizarea în rechizitoriu că inculpaţii au comis o pluritate de infracţiuni, în concurs, cu indicarea dispoziţiilor legale corespunzătoare, sau o infracţiune unică, în forma continuată, cu referire la art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la inculpaţii V.F. şi G.L., care au săvârşit câte două fapte de perversiuni sexuale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece a existat o unitate infracţională, căci, deşi între cele două raporturi sexuale orale a existat un interval de timp, acesta are semnificaţia unei pauze inerente în desfăşurarea procesului execuţional, care era unic şi pe care pauza respectivă nu-l poate scinda în două acţiuni distincte.
Prin al doilea motiv formulat, se susţine că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate, deoarece au fost stabilite fără o analiză temeinică a gradului de pericol social al faptelor săvârşite şi fără a se ţine seama de pluralitatea infracţiunilor, de impactul produs asupra unei minore de 15 ani şi de modul în care au acţionat inculpaţii, solicitându-se majorarea pedepselor.
Nici acest motiv nu este formulat.
În cauză au fost aplicate pedepse diferenţiate, în raport de infracţiunile săvârşite, de contribuţia fiecărui inculpat, dar şi de situaţia personală a acestora, precum şi de faptul că inculpaţii G.L. şi M.C.G. erau minori la data comiterii faptei.
Cu privire la inculpatul B.S. s-a ţinut seama şi de faptul că are antecedente penale.
Totodată, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la pedeapsa principală, în caz de concurs de infracţiuni, aplicându-se la fiecare inculpat spor de pedeapsă.
Pedepsele aplicate reflectă corespunzător gravitatea faptelor săvârşite şi pericolul social al inculpaţilor şi sunt apte de a duce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reconsiderarea lor.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare este nefondat, urmând conform art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca atare.
Totodată, urmează a dispune ca onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor B.S. şi M.C.G., în sumă de câte 300.000 lei să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 222 din 30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr. 527/ A din 2 iulie 2002 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr. 816/ R din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii B.S., M.I., V.F., G.L. şi M.C.G.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi B.S. şi M.C.G., în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3890/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
