ICCJ. Decizia nr. 3913/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3913/2004
Dosar nr. 2876/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 11 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul M.C.
A reţinut instanţa de fond că cel în cauză, condamnat la 11 ani închisoare, pentru înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, a invocat prevederile art. 461 lit. d) C. proc. pen., ca efect al OUG nr. 207/2000, ceea ce ar trebui să conducă la reducerea cuantumului pedepsei, dar că textul invocat nu produce efecte în cauză.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnatul, în termenul prevăzut de lege, pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând din nou reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 283 din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 342 din 11 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În termenul legal, condamnatul a formulat recurs, împotriva deciziei nr. 283 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, reluând motivarea cererii iniţiale, respectiv a solicitat, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, în raport de critica adusă hotărârii atacate, precum şi din oficiu, Curtea, reţine că acestea au fost evaluate corect.
Astfel, nefiind îndeplinite cerinţele art. 461 lit. d) C. proc. pen., judicios şi legal, contestaţia la executare a fost respinsă, ca nefondată, atâta timp cât, nu s-a ivit nici o cauză sau vreo lege nouă, care să determine „micşorarea pedepsei", după cum o prevede textul enunţat.
În consecinţă, recursul de faţă urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.C. împotriva deciziei penale nr. 283 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3911/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3930/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
---|