ICCJ. Decizia nr. 3938/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3938/2004
Dosar nr. 4300/2002
Şedinţa publică din 12 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 231 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpaţii:
1. col. (r) T.D.M. la:
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
Conform art. 254 alin. (3) C. pen., au fost confiscate de la inculpat sumele de 6.500 dolari S.U.A., 105.000.000 lei, 400.000 lei (contravaloarea a două lăzi de cuie şi un baton de sârmă neagră) şi 1.000.000 lei (contravaloarea lemnului esenţă plop).
2. civil M.N. zis „S." la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii în formă continuată de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 118 lit. c) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, cu titlu special în favoarea statului suma de 9.000.000 lei.
3. civil C.I. zis „L." la;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi alin. (4) al aceluiaşi articol C. pen.
4. civil C.M.M. la:
- 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5. civil V.D. la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi alin. (4) C. pen.
6. civil P.C.;
7. civil G.C. zis „M.";
8. civil G.M., fiecare la câte:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
9. civil S.I. la:
- 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
10. civil M.M. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
11. civil S.C. la:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
12. civil H.I.;
13. civil T.D.;
14. civil M.G.;
15. civil M.C.S.:
16. civil C.F., fiecare la câte:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
17. civil P.Z. la:
- câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru fiecare din cele două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.;
- câte 3 ani închisoare, pentru fiecare din cele două complicităţi la infracţiunea de furt calificat, prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 400.000 lei.
18. civil M.I.D.;
19. civil P.C., fiecare la câte:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi aplicate fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la fiecare inculpat suma de 200.000 lei.
20. locotenent colonel (r) I.M.G. la:
- câte 3 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru instigare în formă continuată la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 25, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP):
- un an închisoare, pentru instigare la delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
21. civil M.A.C.;
22. civil E.C.ŞT., fiecare la câte:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.
Pentru toţi inculpaţii pe durata executării pedepselor au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor: M.N., C.I., C.M.M., P.Z., M.I.D., P.C. şi P.C., măsură care a fost prelungită cu încă 30 de zile în perioada 23 decembrie 2001 – 21 ianuarie 2002 inclusiv.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută din durata pedepselor arestarea preventivă a inculpaţilor, după cum urmează:
- colonel (r) T.D.M., de la 1 martie 2001 la 25 iunie 2001;
- E.Şt.C. de la 12 martie 2001 la 16 martie 2001;
- M.N. de la 27 februarie 2001 la zi;
- C.I. de la 28 februarie 2001 la zi;
- C.M.M. de la 27 februarie 2001 la zi;
- P.Z. şi M.I.D., ambii de la 28 februarie 2001 la zi;
- P.C. de la 6 martie 2001 la zi;
- P.C. de la 12 martie 2001 la zi, şi
- H.I. de la 6 martie 2001 la 10 martie 2001.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cauză de S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, jud. Prahova şi inculpaţii au fost obligaţi să plătească daune materiale cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează:
- inculpatul P.Z. – 95.787.755 lei;
- inculpatul M.M. – 167.584.255 lei;
- inculpatul S.C. – 70.048.000 lei;
- inculpatul M.N. – 9.000.000 lei;
- inc. lt. col. I.M.G. – 1.663.345 lei;
în baza aceloraşi articole mai sus-menţionate, dar cu aplicarea şi a art. 1003 C. civ., obligă în solidar către partea civilă, pe V.D., la 1.287.492.094 lei;
- inculpaţii G.C., P.C. şi P.Z., la 3.064.600 lei;
- inculpaţii C.M.M. şi M.I.D., la 92.772.255 lei;
- inculpaţii P.C., G.M. şi S.I., la 82.376.000 lei;
- inculpaţii H.I., T.D., M.G., M.S.C. şi C.F., la 383.855.355 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
I. În primăvara anului 1999, inculpatul civ. E.C.Şt. era administrator unic la S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti, având punct de lucru lângă Gara de Vest a municipiului Ploieşti, perioadă în care printr-o conjunctură anume, prin intermediul naşului său S.S.L., a cunoscut-o pe martora V.A., perioadă în care între cei doi s-a iniţiat o relaţie intimă.
Pe parcursul acestei relaţii, inculpatul civ. E.C.Şt. a aflat de la V.A., zisă „A." că ea este într-o relaţie foarte apropiată, tot cu caracter intim, cu inculpatul col. T.D.M., care în acea perioadă îndeplinea funcţia de inspector şef adjunct al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova.
Cu ocazia acestor discuţii, V.A. i-a explicat inculpatului că dacă va avea vreodată probleme cu lucrătorii de poliţie din judeţul Prahova, îl poate ajuta oricând prin intermediul ofiţerului.
Cu privire la societatea pe care o administra inculpatul civil E.C.Şt., se reţine faptul că ea avea drept obiect principal de activitate achiziţionarea în scop de revânzare a materialelor refolosibile feroase şi neferoase şi că punctul său de lucru de lângă Gara de Vest era amplasat în apropierea sucursalei Petrobrazi din cadrul S.N.P.
Inculpatul a aflat în această perioadă, de la naşul său S.S.L., că într-adevăr V.A. avea „intrare" la inculpatul col. T.D.M., deoarece îi relatase că a intervenit la ea să-i recupereze tatălui său permisul de conducere reţinut de Poliţia Rutieră, în vederea suspendării, permis care a fost recuperat de V.A., prin intermediul ofiţerului, a doua zi de la momentul „intervenţiei", „ajutor" pentru care S.S.L. i-ar fi dat lui V.A., în casă la aceasta, suma de 300.000 lei.
Conform probelor cauzei şi recunoaşterii inculpatului civ. E.C.Şt., rezultă că încă din această perioadă, la sediul societăţii sale erau aduse o serie de materiale feroase, pentru care el ori nu întocmea de regulă, mult mai târziu de la data achiziţionării, în ambele situaţii el fiind conştient că încalcă legea.
La începutul lunii septembrie 1999, în timp ce acesta era plecat în delegaţie în municipiul Iaşi, camionul societăţii sale condus de B.V., care transporta marfă (feroase) la nişte cetăţeni de etnie romă din localitatea Sineşti, sectorul Agricol Ilfov, a fost oprit la un control de rutină de lucrătorii Postului de Poliţie al comunei Corneşti, judeţul Dîmboviţa, ocazie cu care aceştia au constatat că actele ce însoţeau transportul nu erau în regulă şi nu corespundeau cu cantitatea şi sortimentul produselor transportate.
Pentru acest motiv, lucrătorii postului de poliţie au reţinut camionul şi persoanele ce-l însoţeau, anunţând în acelaşi timp Inspectoratul de Poliţie al judeţului Prahova pentru a demara un control general la societatea inculpatului civil E.C.Şt.
Pe acest fond, poliţiştii de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova se deplasează şi preiau de la Postul de Poliţie Corneşti, camionul cu marfă, persoanele însoţitoare şi documentele mărfii, practicând în aceeaşi seară sigilarea magaziilor şi birourilor S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti.
În paralel cu activitatea de sigilare, aceşti poliţişti au început să cheme salariaţii firmei, inclusiv pe timpul nopţii, pentru declaraţii.
În aceste condiţii, inculpatul civ. E.C.Şt. a fost informat telefonic despre acest control şi despre amploarea lui, împrejurare în care acesta a intrat şi a luat legătura telefonică cu V.A., căreia i-a spus că are un control mare la firmă, control pe care îl efectua poliţia şi că o roagă să-l ajute ca prin intermediul inculpatului col. T.D.M. să scape „basma curată", spunându-i acesteia că este dispus să fie „recunoscător" faţă de ofiţer, dacă acesta îl va ajuta.
Când s-a purtat această convorbire era, în jurul orei 22,00, motiv pentru care V.A. i-a explicat inculpatului că o să-i dea răspunsul a doua zi dimineaţa, deoarece crede că este prea târziu să-l mai poată căuta pe ofiţer la ora respectivă.
A doua zi, dimineaţă, conform înţelegerii, cei doi au vorbit din nou la telefon, ocazie cu care V.A. i-a comunicat inculpatului că o să fie sunat în scurt timp.
După puţin timp acesta a fost sunat chiar de inculpatul col. T.D.M., căruia i-a relatat problema sa şi pe care l-a rugat să-l „ajute". Răspunsul iniţial al ofiţerului a fost negativ, însă după circa un sfert de oră, inculpatul col. T.D.M. l-a sunat din nou pe inculpatul civil E.C.Şt. şi i-a spus că s-a interesat mai bine despre ce este vorba în legătură cu acel control, asigurându-l că o să-l ajute şi sugerându-i să stea liniştit, cerându-i să stea câteva zile ascuns, în sensul de a nu reveni la societate după ce va pleca din municipiul Iaşi.
Inculpatul E.C.Şt. a plecat de la Iaşi şi s-a deplasat direct la socrii săi în comuna Măneşti, judeţul Prahova, unde a venit şi soţia sa E.I., cu care a purtat o serie de discuţii, la care au participat în parte soacra şi cumnatul său.
Celor în cauză, inculpatul E.C.Şt. le-a explicat despre controlul de la poliţie, precum şi despre faptul că „a aranjat" prin „A." să fie ajutat de T.D.M. de la poliţie", căruia va trebui să-i dea nişte bani.
Pentru a şti exact despre ce sumă de bani este vorba, inculpatul E.C.Şt. a contactat-o telefonic pe V.A. şi a întrebat-o despre ce sumă de bani este vorba şi cum urmează să-i remită ofiţerului, primind de la aceasta asigurări că treaba s-a liniştit şi să-i aducă suma de 1500 dolari S.U.A.
Având suma de bani pregătită, inculpatul civ. E.C.Şt. a cerut cumnatului său, P.C., autoturismul pentru a se deplasa în municipiul Ploieşti, în cartierul Malul Roşu; inculpatul civ. E.C.Şt. a vrut să facă această deplasare cu un alt autoturism decât cel personal, sperând că astfel nu va fi recunoscut când va veni în oraş.
Inculpatul E.C.Şt. a făcut deplasarea în municipiul Ploieşti, cartierul Malul Roşu la locuinţa lui D.I.T., care era prietenă de ani de zile cu V.A. Aici s-a întâlnit cu aceasta, i-a dat suma de bani, pe care a numărat-o, după care a plecat, iar V.A. a rămas în imobilul respectiv.
După remiterea sumei de bani, mai precis a doua zi, lucrătorii de poliţie au plecat de la sediul societăţii S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti fără să dea vreo explicaţie celor de la firmă şi fără ca să lase reprezentantului firmei vreun proces-verbal încheiat în urma acestui control.
Inculpatul civ. E.C.Şt. constatând această situaţie, şi-a format clar convingerea că atitudinea poliţiştilor a fost determinată de intervenţia inculpatului col. T.D.M.
Cu privire la acest control se constată că i s-a dat un caracter de lucrarea nepenală, fiind clasat în evidenţele poliţiei şi fără ca parchetul să fi fost sesizat.
S-a constatat că printre piesele de material feros care se găseau în camionul reţinut de poliţiştii comunei Corneşti, judeţul Dîmboviţa, se afla şi o placă tubulară de schimbător de căldură, ce cântărea câteva sute de kg şi care provenea din furt de la S.C. L.G.B. S.R.L.
La sediul acestei societăţi s-au prezentat doi ofiţeri din echipa de control, care au cerut directorului general, să le dea o adresă din care să rezulte că o asemenea piesă are valoare „zero".
În această împrejurare, directorul general l-a chemat pe directorul tehnic - ing. M.D., căruia i-a cerut să întocmească acea adresă, în care să se treacă valoarea „zero".
Ing. M.D. a declarat că o asemenea situaţie nu era legal posibilă, deoarece orice asemenea materiale are o anumită valoare şi, în cel mai rău caz, avea valoare reziduală, însă el a întocmit adresa cerută de poliţişti deoarece aşa îi ceruse directorul general.
După momentul acestui control, la câteva zile, V.A. le-a aranjat celor doi, respectiv inculpatului T.D.M. şi inculpatului E.C.Şt. o întâlnire pentru a se cunoaşte personal, dată la care ei s-au întâlnit la un bar cu terasă de pe raza municipiului Ploieşti, ocazie cu care ofiţerul i-a spus că are să-l protejeze şi pe viitor cu orice astfel de probleme, sugerându-i că o să o facă contra cost.
După această discuţie, cei doi nu s-au mai întâlnit până în luna noiembrie 1999, când inculpatul col. T.D.M. l-a sunat pe inculpat şi i-a cerut suma de 5 milioane lei, pe care acesta i-a dat-o, în aceeaşi zi, întâlnindu-se în oraş.
Din acest moment şi până în luna mai 2000 inclusiv, inculpatul E.C.Şt. i-a remis ofiţerului, cu titlu de „taxă de protecţie", suma de 100 milioane lei, dându-i timp de 3 luni suma de 20 milioane lei pe lună şi, alte patru luni, câte 10 milioane lei pe lună.
Sumele de bani i-au fost remise ofiţerului mai mult în oraş, dar şi la biroul acestuia, din luna iunie până în luna octombrie 2000, deci pe o perioadă de 5 luni, dându-i inculpatului T.D.M., câte 1000 dolari S.U.A., lunar, cu acelaşi titlu de „taxă de protecţie".
El a mai precizat că în vara anului 2000, ofiţerul l-a sunat şi i-a cerut ca să-i aducă cei 1000 dolari S.U.A., schimbaţi în franci francezi, spunând că are nevoie de aceştia pentru că pleacă în Franţa.
Inculpatul a schimbat suma în franci francezi, tot la „valutiştii" de pe raza municipiului Ploieşti, această sumă de franci a fost văzută de soţia lui, E.I., căreia i-a şi explicat de ce îi trebuie ofiţerului asemenea valută.
Din cercetările efectuate s-a confirmat că acesta a fost plecat în vara anului 2000 în Franţa, în interes de serviciu.
Toate aceste sume de bani pe care inculpatul i le-a remis ofiţerului cu titlu de „taxă de protecţie" le-a scos din societate, intrând în conflict şi cu contabilul T.V., care a fost nevoit să-i reţină aceşti bani, la întocmirea bilanţului din dividentele ce i se cuveneau inculpatului, fiind depusă la dosar o parte extras din bilanţul contabil, unde este evidenţiată pe conturi, mişcarea acestei sume totale de bani.
Contabilul societăţii a declarat că a aflat abia la final că cea mai mare parte a sumelor de bani scoase de E.C.Şt., numerar, era destinată inculpatului T.D.M.
Mai rezultă că în vara anului 2000, inculpatul T.D.M. a demarat construcţia unei vile în comuna Măgurele, judeţul Prahova, cerând asistenţă tehnică de la I.G. pe care îl cunoştea şi care era atunci director tehnic la S.C. C. S.A. Ploieşti, societate cu profil construcţii.
În concret, acesta îl sfătuia pe ofiţer cum trebuiau executate anumite lucrări, informându-l şi ce materiale avea nevoie.
În luna iulie 2000, i-a spus că o să-i trebuiască lemn de plop, câteva lăzi de cuie şi mai multe zeci de kg de sârmă neagră. Atunci, ofiţerul l-a sunat pe inculpatul civ. E.C.Şt. şi i-a cerut să-i dea, fără bani, două lăzi de cuie şi circa 50 kg sârmă neagră, materiale pe care inculpatul le-a achiziţionat cu acte, pe numele societăţii sale şi pe carele-a trimis, conform indicaţiilor primite, la sediul S.C. C. S.A. Ploieşti.
Acestea au fost transportate până la destinaţie de cumnatul inculpatului, P.C. şi cărate în interiorul sediului de către B.S., care era angajat la această firmă şi care s-a sustras de la urmărirea penală (plecat în Grecia).
În acelaşi timp, ofiţerul l-a informat telefonic pe martorul I.G., că o să vină cineva să-i aducă cuiele şi sârma. Cuiele şi sârma, a doua zi au fost transportate la construcţia din comuna Măgurele.
II. În vara anului 2000, inculpatul col. T.D.M. a fost căutat la birou de pădurarul D.G., cei doi fiind cunoştinţe mai vechi.
Acesta din urmă i-a explicat ofiţerului că fiica sa, D.E.M., a absolvit în acea perioadă Facultatea de Drept, că nu avea serviciu şi l-a rugat dacă în cadrul I.J.P. Prahova, deoarece fără un asemenea ajutor el nu va reuşi să-i încadreze fiica în serviciu.
La această primă discuţie ofiţerul i-a explicat că procedura de încadrare în poliţie este mai dificilă şi că este sub cenzura şefilor de la Bucureşti, însă i-a spus pădurarului că dacă o să poată, o să-l ajute să-şi angajeze fata la poliţie, sau în altă parte, cei doi stabilind ca pădurarul să revină în zilele următoare la biroul său, împreună cu fiica sa, aşa cum i-a cerut ofiţerul inculpat, deoarece a spus că vrea să o cunoască.
După câteva zile, D.G. a revenit la sediul I.J.P. Prahova fiind însoţit de fiica sa şi în prezenţa acesteia, ofiţerul i-a promis lui D.G. că o să-l ajute pentru angajarea fiicei, dar nu i-a promis că va fi un lucru sigur.
Atunci, D.G. i-a mai adresat din nou rugămintea de ajutor, promiţându-i că dacă îl ajută, o să fie şi el „atent". Inculpatul col. T.D.M. i-a explicat lui D.G. că va şti exact situaţia cu angajările, când se va aproba noul stat de funcţiuni, cerându-i să-i dea câţiva metri cubi de lemn, esenţă moale pentru cofrajele unei construcţii. Pădurarul i-a confirmat că-i va face rost. L-a întrebat, totodată, pe pădurar, cât o să-l coste, însă acesta i-a spus că o să-i spună exact când va lua lemnele. După câteva zile, ofiţerul a trimis un mijloc de transport să-i ridice lemnele de la pădurar, lemne pe care le-a plătit chiar D.G. La telefon au stabilit ca D.G. să-i spună cât au costat acele lemne, când o să vină la el la birou. În scurt timp, pădurarul D.G. l-a vizitat pe ofiţer la birou, împrejurare în care i-a spus că nu-i datorează nimic pentru lemnele respective, că totul este rezolvat, rugându-l din nou să-l ajute cu angajarea fiicei sale, rămânând înţeleşi să mai aştepte până când va fi posibil acest lucru.
După o anumită perioadă de timp, D.G. a renunţat să-l mai caute pe ofiţer pentru această problemă, constatând că este practic dus cu vorba de acesta.
III. În primăvara anului 2000, inculpatul V.D., conducător auto în cadrul sucursalei Petrobrazi din S.N.P., a avut o discuţie cu inculpatul civ. M.N. zis „S." şi cu inculpatul civ. G.C. zis „M.", ambii salariaţi la aceeaşi unitate, să sustragă materiale feroase din incinta unităţii, pe care urmau să le vândă lui B.S. pe care îi cunoşteau şi care era angajat la S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti, unde era unic administrator inculpatul civ. E.C.Şt.
În baza acestei înţelegeri, cei trei au sustras mai multe piese din oţel inoxidabil (conform procesului-verbal de reconstituire şi adresei de prejudiciu), pe timp de zi, pe care le-au transportat cu maşina ARO, proprietatea P., la sediul societăţii comerciale amintite, unde au primit de la B.S. suma de 2.700.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
Conform declaraţiilor cei trei au ieşit cu autoturismul pe la poarta nr. 1 a combinatului, cu permisiunea gardianului de serviciu, care era complice cu aceştia.
După acest moment, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul M.N. au hotărât să continue doar ei doi activitatea infracţională de sustragere de materiale din combinat, pe care să le valorifice la acelaşi centru. Procedura pe care aceştia o urmau, era aceea de identificare pe raza combinatului a locurilor unde se aflau piese şi după aceea, în zilele sau nopţile când inculpatul V.D. era de serviciu, se întâlnea cu inculpatul M.N. şi având complicitatea mai multor gardieni publici care erau de serviciu la porţile nr. 1 sau 4 ale combinatului, scoteau pe poartă, de fiecare dată, aproximativ 300 kg piese din inox, dându-le gardienilor de serviciu din poarta pe care ei ieşeau, diferite sume de bani. Dintre aceşti gardieni au fost identificaţi P.Z., I.D.M. şi P.C.
În maniera descrisă, inculpatul V.D. şi inculpatul M.N. au sustras, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, doar ei doi, prin pătrunderea în diferite locuri îngrădite sau platformele unor magazii, pe timp de noapte, de circa 10 ori, cantitatea de 3000 kg piese din oţel inoxidabil care au fost duse aceluiaşi B.S., angajat la S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti despre care cei doi au declarat că avea cunoştinţe despre faptul că piesele respective proveneau din furt.
Locurile din care au fost sustrase aceste piese, au fost identificate (inclusiv cu ajutorul reconstituirii efectuate), la magazia situată în spatele secţiei R.U.P.S., secţia piroliză şi platforma betonată a unei gestiuni de piese din import amplasată lângă spălătoria combinatului.
Activitatea infracţională fiind de natură a produce mari sume de bani, cei doi s-au gândit să atragă şi alte persoane, deoarece numai astfel puteau să sustragă şi piese cu greutăţi foarte mari, din care unele cântăreau chiar câteva sute de kg, după cum urmează:
- de pe platforma betonată amplasată în spatele secţiei R.U.P.S., inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. Ş.C. şi cu inculpatul civ. M.N. au sustras, pe timp de noapte, un număr de 8 bucăţi plăci tubulare cuptor; din acelaşi loc inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au sustras, la două date diferite, în acelaşi mod, alte 4 buc. plăci tubulare cuptor, respectiv câte 2 de fiecare dată;
- de la magazia B.A.R. inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au sustras 2 plăci dreptunghiulare din oţel inoxidabil;
- de la secţia debitare, inculpatul civ. V.D. şi inculpatul civ. M.N., împreună cu inculpatul civ. G.C., au sustras ştraifuri din tablă din oţel inoxidabil;
- de la secţia piroliză, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.M. şi M.A.C., precum şi cu inculpatul civ. M.N., au sustras 4 bucăţi flanşe schimbător de căldură, în greutate de 100 kg fiecare bucată; din acelaşi loc, dar la o altă dată, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au mai sustras alte 4 bucăţi piese identice cu cele descrise anterior.
Cu privire la această faptă, a rezultat că inculpatul civ. M.A.C. nu a avut reprezentarea împrejurării că piesele respective sunt sustrase, el fiind informat de ceilalţi participanţi la furt că acestea vor fi transportate la un laborator de analize de pe raza combinatului.
- de pe platforma betonată a magaziei de materiale şi utilaje investiţii import (conform procesului-verbal de reconstituire), inculpatul civ. V.D. şi inculpatul civ. M.M. au sustras împreună cu inculpatul civ. M.N., un număr de 4 coturi oţel inoxidabil, de dimensiuni diferite, iar ulterior inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N., inculpatul civ. G.M. şi inculpatul civ. P.C., cu ajutorul a două mijloace de transport ale combinatului, au sustras un număr de 8 coturi de oţel inoxidabil de dimensiuni diferite; de asemenea, la o altă dată, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. şi cu inculpatul M.A.C. au sustras un număr de 4 coturi oţel inoxidabil, de dimensiuni diferite.
Nici de această dată inculpatul civ. M.A.C. nu a cunoscut că ceilalţi doi sustrag piesele respective, el aflând despre acest lucru abia a doua zi, când în curtea inculpatului civ. C.I. zis „L.", a ajutat la reîncărcarea acelor piese ce fuseseră „achiziţionate" de inculpatul civ. S.I.
- ultima dată când inculpatul civ. V.D. a sustras piese din oţel inoxidabil din combinat, precum şi din alte aliaje, a fost în noaptea de 3 august 2000, când împreună cu inculpatul civ. M.N. şi inculpatul civil M.M., în două rânduri au sustras un număr de 4 pachete talere cu clapeţi şi două piese masive din aluminiu (schimbătoare de căldură), de la secţia de colmatare şi de la secţia A.F.P.E.
În acea noapte autorii sustragerilor au transportat în două rânduri piesele respective la domiciliul inculpatului civ. C.I. zis „L.", care era internat în spital, piesele fiind primite de fiul acestuia, inculpatul civ. C.M.M., în condiţiile în care acesta din urmă a luat la cunoştinţă că bunurile respective provin din furt.
În seara respectivă, vecinul lui C.I., martorul denunţător R.I., a observat că în curtea acestuia au început să fie aduse piese, despre care a bănuit imediat că au fost sustrase din P.; deoarece era în duşmănie cu C.I., denunţătorul a anunţat organele de poliţie şi a chemat la domiciliul său mai mulţi martori pentru a urmări şi a putea să depună ulterior mărturie despre tot ceea ce se petrecea în curtea vecină.
A doua zi dimineaţă la domiciliul lui C.I. s-au prezentat mai mulţi lucrători din cadrul Serviciului Economic al I.P.J. Prahova, care au efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care au descoperit piesele sustrase şi au constatat că acestea aparţin Combinatului Petrochimic.
Cu acest prilej s-au efectuat numai primele cercetări, urmând ca ulterior cercetarea să fie continuată pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei de furt.
Acest lucru nu s-a mai petrecut, deoarece inc. civ. C.I. l-a contactat pe inc. col. T.D.M., cu care se cunoştea de mult timp, rugându-l să facă orice, numai să-i scape pe autorii sustragerii de pedeapsă, explicându-i că unul dintre ei, respectiv inc. civ. M.N., este nepotul său, precum şi faptul că cel ce a primit piesele furate era chiar fiul său.
Cu ocazia acestei discuţii, ofiţerul inculpat l-a asigurat pe prietenul său că poate să stea liniştit, spunându-i că dosarul va fi repartizat la Biroul de poliţie al platformei industriale Brazi, la inc. lt. col. I.M.G., căruia o să aibe grijă să-i ceară să facă orice pentru ca autorii faptei să nu fie traşi la răspundere penală.
După acest moment, inc. civ. C.I. s-a deplasat în mod repetat la inc. lt. col. I.M.G., căruia i-a explicat ce s-a întâmplat în realitate cu furtul pieselor, precum şi faptul că a discutat despre această problemă cu inc. col. T.D.M., care i-a promis că o să-l ajute.
Inculpatul lt. col. I.M.G. a încercat iniţial să-l tempereze pe inc. civ. C.I., spunându-i că încă nu a primit dosarul respectiv, însă după primirea acestuia i-a confirmat că primise deja lucrarea înaintată cu o adresă semnată chiar de inc. col. T.D.M., relatându-i inculpatului civil C.I. în continuare că chiar a discutat cu şeful său, care i-a ordonat să facă ce vrea, dar numai să-i scape de răspunderea penală pe autorii faptei de furt, motivând că astfel vrea să-l ajute pe prietenul său „L.".
În aceste condiţii, inc. lt. col. I.M.G. deşi cunoştea adevăraţii autori ai faptei de furt, a început să facă probe împotriva adevărului şi să-l ţină la curent pe şeful său, inc. col. T.D.M., căruia i-a propus că ar fi bine ca acest dosar să fie înaintat Postului de Poliţie al comunei Brazi, unde să fie înregistrat în evidenţă ca „faptă cu autorii necunoscuţi", mizând pe împrejurarea că aici cauza penală va putea să stea în nelucrare până la prescripţie. El a motivat cererea sa argumentându-i şefului său că martorul denunţător se tot interesează de lucrare, însă inculpatul col. T.D.M. i-a spus să stea liniştit, să ţină lucrarea la el, că nu este cazul să se sperie de R.I., motivând că acesta din urmă a venit şi la el în audienţă cu aceeaşi reclamaţie, dar că l-a sfidat, dându-l efectiv afară din biroul său.
Lucrarea a rămas la inc. lt. col. I.M.G. până în luna februarie 2001, când a fost preluată în cauza de faţă, descoperindu-se adevărata situaţie de fapt expusă mai sus.
Cu privire la inculpatul civil C.I. zis „L." s-a constatat că la domiciliul său şi cu ştiinţa lui, autorii furturilor au început să aducă bunuri anterior datei de 3 august 2000, deoarece au considerat, cu consimţământul acestuia, că este mai sigur să fie depozitate acele bunuri la el şi să fie valorificate la momentul potrivit, fiind de notorietate relaţia apropiată a acestuia cu inculpatul col. T.D.M., relaţie pe fondul căreia nici un poliţist din Prahova nu ar fi îndrăznit să-l ia la întrebări pe „L.".
În toată această perioadă, inc. civ. C.I. a asistat în mod repetat la descărcarea şi încărcarea acelor piese în curtea sa şi le-a asigurat infractorilor o reală protecţie, cunoscând de la aceştia întreaga activitate de furt, motive care au atras răspunderea sa alături de inculpatul civ. M.N. şi de inc. civ. V.D., pentru întreaga cantitate de bunuri sustrase de reţeaua infracţională constituită de cei mai sus-menţionaţi.
Cu privire la inc. civ. M.N. zis „S.", se reţine faptul că după demararea cercetărilor de către inc. lt. col. M.G., i-a indus în eroare pe inc. civ. V.D. şi civ. M.M., cerându-le acestora suma totală de 9 milioane lei, motivând că îi trebuie ca la rândul lui să o transmită la cineva din poliţie pentru a-i scăpa de furtul din data de 3 august 2000, situaţie care nu a corespuns adevărului deoarece banii au fost însuşiţi de acesta, el recunoscându-şi faptele.
Reiese că faptele de mai sus au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, primind de la inc. civ. M.M., în mod repetat, suma totală de 6 milioane lei, iar de la inc. civ. V.D., o singură dată suma de 3 milioane lei.
IV. În aceeaşi perioadă menţionată anterior fără să fie vreo legătură între grupurile infracţionale, inc. H.I., împreună cu inculpaţii civili T.D., M.G., M.S.C. şi C.F., au hotărât să sustragă de pe raza combinatului P., piese din oţel inoxidabil, deoarece auziseră că acestea se pot valorifica la preţuri substanţiale, la acelaşi punct de colectare al S.C. C.M. S.R.L. Ploieşti, prin angajatul acesteia, B.S.
Aceştia au organizat activitatea de furt, în sensul că piesele pe care le identificau din oţel inoxidabil, erau încărcate în autobasculanta pe care lucra inc. civ. H.I., în incinta P., piese peste care inc. civ. T.D. punea cu excavatorul pe care lucra, moloz, ca să poată ieşi pe poarta 3 a combinatului fără să fie prinşi de gardienii publici.
La data de 14 iulie 2002, aceştia s-au deplasat la locul unde erau depozitate piesele, cerând ajutorul lui G.I., V.M. şi A.A., să-i încarce, spunându-le că vor duce piesele la un atelier din combinat şi promiţându-le că pentru ajutorul dat la încărcat, le vor face cinste. După ce au încărcat piesele şi s-a turnat moloz peste ele, au fost surprinşi la poartă de gardienii publici care au întocmit acte de constatare. Aceste acte împreună cu cei care au fost prinşi, au fost prezentate inc. lt. col. I.M.G., care în mod ilegal a refuzat să înregistreze lucrarea şi să facă cercetări, motivând că astfel a încercat să evite tragerea la răspundere penală a unui fiu de colonel de poliţie.
Cei în cauză au sustras în mod repetat astfel de piese, la două date diferite, de la instalaţia D.A.V. 1, la o altă dată de la instalaţia de cracare catalitică, de patru ori pe un câmp situat în apropierea instalaţiei de cocsare şi o singură dată din apropierea porţii nr. 4 a combinatului.
Cu privire la câmpul de la instalaţia de cocsare, de unde inc. civ. H.I. a recunoscut că a fost încărcat de 4 ori cu piese din inox, de ceilalţi coinculpaţi, se constată că mai întâi au fost sustrase de cei din urmă, de la magazia de materiale şi utilaje investiţii ţară (intern), de unde au fost duse în locul unde au fost încărcate în autobasculantă. Această situaţie reiese din declaraţiile lui G.I., V.M., A.A. şi V.M., care i-au auzit discutând pe inculpaţi despre acest lucru.
V. Cu privire la valorificarea acestor cantităţi de piese metalice feroase şi neferoase sustrase de cele două filiere infracţionale, s-a reţinut că întreaga cantitate a fost predată la punctul de lucru al S.C. C.M. S.R.L., prin B.S. care ştia de provenienţa acestor piese şi ea este evidenţiată în adresa de constituire ca parte civilă depusă la dosarul cauzei de sucursala Petrobrazi.
A rezultat că în perioada respectivă, B.S. a avut din partea inc. civ. E.C.Şt. o împuternicire „de facto" pentru a se ocupa de această activitate, el informând iniţial pe gestionara P.V., că cei ce aduc aceste piese vor aduce la final şi actele doveditoare, susţinând că ele provin dintr-o dezmembrare a unor instalaţii.
La ultimul transport, gestionara P.V. i-a cerut lui B.S. să-i dea acte, după ce în prealabil îi dăduse acestuia banii pentru ultimul transport.
Abia în acest moment B.S. i-a mărturisit că nu are cum să-i dea acte, deoarece cei ce aduceau aceste piese, le sustrăseseră din P.
În aceste condiţii gestionara l-a informat pe inc. civ. E.C.Şt., care l-a chemat de faţă şi pe B.S. şi care a recunoscut situaţia descrisă anterior.
Constatând această situaţie, inc. civ. E.C.Şt. i-a permis lui B.S. să le achite autorilor furtului ultimul transport, interzicându-i însă să mai achiziţioneze piese din inox şi dispunând ca piesele achiziţionate deja fără documente legale, să fie transportate, tot fără documente, în comuna Sineşti, la nişte cetăţeni de etnie romă.
În acest fel, el s-a sustras pentru întreaga cantitate de piese, de la plata impozitelor şi taxelor legale către bugetul de stat, art. 13 din Legea nr. 87/1994, faptă cu privire la care cercetările nu au fost finalizate disjungându-se cauza.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii.
Parchetul Militar critică sentinţa numai sub aspectul temeiniciei, al individualizării pedepselor şi respectiv al modalităţii lor de executare.
A solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaţilor T.D.M., M.N., C.I., V.D., M.M., H.I., T.D., M.G., M.C., C.F., I.M.G., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante aplicate.
Inculpatul M.I.D. a criticat hotărârea sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., susţinând că nu a avut cunoştinţă de faptele săvârşite de coinculpaţi.
Inculpatul T.D.M. a solicitat în principal achitarea şi în subsidiar redozarea pedepselor.
Inculpatul I.M.G. a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea de circumstanţe atenuante.
Ceilalţi inculpaţi au solicitat recalcularea prejudiciului, apreciind că este exagerat solicitând totodată şi reducerea pedepselor.
Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 58 din 26 iunie 2002, admite apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Admite apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti împotriva sentinţei nr. 231 din 20 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Desfiinţează sentinţa atacată astfel:
Cu privire la inc. col. (r) T.D.M.:
Descontopeşte pedepsele de: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. şi
| ← ICCJ. Decizia nr. 3936/2004. Penal. Art.248 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3943/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
