ICCJ. Decizia nr. 3907/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3907/2004
Dosar nr. 2812/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.D. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
2. D.C. fost B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a reţinut că inculpaţii, în noaptea de 14 decembrie 2001, au lovit părţile vătămate C.N. şi C.Şt. şi au sustras un porc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii şi prin Decizia penală nr. 463 din 16 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5229/2003 a Curţii de Apel Iaşi au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate.
Această decizie a rămas definitivă prin nerecurare.
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, considerând că hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii.
S-a precizat că instanţele au reţinut în mod greşit starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.D., întrucât infracţiunile comise de acesta şi considerate ca fiind primul termen al recidivei au fost săvârşite în timpul minorităţii. De asemenea, instanţele în mod greşit nu au reţinut pentru inculpatul D.C. starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), făcându-se abstracţie de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 23 iunie 1994 a Tribunalului Iaşi.
Examinând hotărârile atacate, Curtea consideră că recursul în anulare declarat de procurorul general este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
De asemenea, conform art. 38 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., la stabilirea termenului de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii ori de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că prin sentinţa penală nr. 2934 din 16 septembrie 1007 şi prin sentinţa penală nr. 3343 din 16 octombrie 1997 ale Judecătoriei Iaşi inculpatul B.D. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare şi, respectiv, 3 ani închisoare, pentru infracţiunile de furt calificat, violare de domiciliu şi perversiuni sexuale prevăzute de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa penală nr. 2461 din 4 iunie 1998 a contopit pedepsele menţionate şi a dispus să se execute pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul fiind arestat preventiv la 22 iulie 1997 şi liberat condiţionat la 12 ianuarie 1999.
Aşadar, inculpatul B.D. a săvârşit aceste infracţiuni în timpul minorităţii şi, ca tare, pedepsele menţionate nu pot constitui primul termen al recidivei.
Pe de altă parte, din dosarul de urmărire penală, rezultă că prin sentinţa penală nr. 99 din 23 iunie 1994 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, inculpatul D.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie şi tentativă la infracţiunea de viol, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., fiind arestat de la 16 februarie 1994 la 10 iulie 1995, când a fost liberat condiţionat.
Or, în raport de această condamnare, conform art. 135 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare judecătorească era de 5 ani şi 9 luni şi se socoteşte de la 18 iunie 1997 când a expirat durata pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Aşadar, termenul de reabilitare judecătorească trebuia să se împlinească la 17 martie 2003.
Cum inculpatul D.C. a comis infracţiunea dedusă judecăţii la 14 decembrie 2001, anterior expirării termenului de reabilitare, condamnarea de 3 ani şi 6 luni închisoare constituie primul termen al recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Având în vedere această situaţie, Curtea constată că recursul în anulare declarat de procurorul general este întemeiat şi în consecinţă, în conformitate cu art. 4141 C. proc. pen., urmează a-l admite, a casa cele două hotărâri numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.D. şi omisiunea reţinerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul D.C. Rejudecând cauza, Curtea urmează să-l condamne pe inculpatul B.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la individualizarea pedepsei avându-se în vedere faptul că a fost înlăturată starea de recidivă.
De asemenea, urmează să fie condamnat inculpatul D.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la individualizarea pedepsei avându-se în vedere şi reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va menţine starea de arest şi se vor deduce din pedepse perioadele executate.
Se vor anula vechile mandate dispunându-se emiterea unor mandate noi pentru pedepsele aplicate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi privind pe inculpaţii B.D. şi D.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.D. şi cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul D.C. şi rejudecând:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpatul B.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Anulează mandatele de executare nr. 1007/03 din 12 ianuarie 2004 al inculpatului B.D. şi nr. 1008/03 din 12 ianuarie 2004 al inculpatului D.C. şi dispune emiterea unor noi mandate pentru pedepsele aplicate inculpaţilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. durata detenţiei de la 14 februarie 2002 la 15 februarie 2002 şi de la 27 martie 2002 la 9 iulie 2004.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C. durata detenţiei de la 26 martie 2002 la 9 iulie 2004.
Menţine starea de arest a inculpaţilor.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3908/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
