ICCJ. Decizia nr. 3956/2004. Penal. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3956/2004

Dosar nr. 3575/2004

Şedinţa publică din 13 iulie 2004

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiţionarul G.D.D. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, efectuarea de cercetări şi trimiterea în judecată a judecătoriei G.C., de la Judecătoria Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 206 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât prin sentinţa civilă nr. 23078 din 2 noiembrie 2001, i-a respins în mod greşit acţiunea în revendicare, iar în considerentele hotărârii a introdus un pasaj cu conţinut calomnios.

Prin rezoluţia nr. 378/P/2003 din 24 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătoarea reclamată, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar prin rezoluţia din 15 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

Petiţionarul G.D.D. a formulat plângere împotriva actelor procurorului conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Craiova, care prin sentinţa penală nr. 9 din 17 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea.

Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2529 din 7 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Se motivează că s-a reţinut bine de către procuror şi de instanţa de judecată, că judecătoarea reclamată nu a săvârşit nici una din faptele penale reclamate.

Mai mult, petiţionarul, la data sesizării parchetului, nu mai avea calitatea de a formula plângere penală pentru C.I., care decedase în anul 2002, deoarece procura judiciară invocată are caracter special şi a fost dată numai pentru a o reprezenta în procesul civil de revendicare a terenului în suprafaţă de 204 mp.

La data de 13 mai 2004, G.D.D. a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2529 din 7 mai 2004, în care se refera la cauza civilă de revendicare şi căuta să dovedească că el are dreptate în acea cauză.

Examinându-se, în principiu, admisibilitatea contestaţiei în anulare, se constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare, în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) – c), trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acesteia.

În cauză, contestatorul, deşi a invocat ca temei legal art. 387 alin. (2) C. proc. pen., nu a menţionat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar cele arătate de el în cererea de contestaţie în anulare nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de petiţionar, este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare şi a obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul G.D.D., împotriva deciziei penale nr. 2529 din 7 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Obligă pe contestator să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 3941/2004. Penal. Cont.exec. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 3968/2004. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3956/2004. Penal. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare