ICCJ. Decizia nr. 3900/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3900/2004
Dosar nr. 3132/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş prin sentinţa penală nr. 187 din 30 martie 2004, a condamnat pe inculpatul G.I. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi d) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus perioada arestării preventive de la data de 11 noiembrie 2003 la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile D.S.F., I.C.I. şi S.M.M. suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, părţii civile I.E. suma de 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi părţilor civile D.S.F. şi S.M.M. suma de 300.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul, în seara zilei de 10 noiembrie 2003, în loc public, respectiv pe drumul sătesc din satul Voroveni, judeţul Argeş, a lovit cu o bâtă pe victima I.G., producându-I leziuni traumatice care au condus la deces.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 127 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Declarând recurs inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi au dat o încadrare juridică legală faptei săvârşite de acesta.
În ce priveşte pedeapsa aplicată de instanţa de fond de 20 de ani închisoare şi menţinută de instanţa de apel, se constată că a fost just individualizată, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a ţinut seama pe lângă pericolul social al faptei comise şi datele referitoare la persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.
Pentru considerentele ce preced şi cum verificând hotărârea atacată şi prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 127 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 9 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3897/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3941/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
---|