ICCJ. Decizia nr. 3977/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3977/2004
Dosar nr. 3402/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 23 martie 2004, Tribunalul Argeş, secţia penală, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ţ.I. la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen., şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani.
În temeiul art. 869 C. pen., s-a revocat executarea pedepsei la locul de muncă pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 285 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 3208/1994 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin Decizia penală nr. 121 din 16 decembrie 1995 a Tribunalului Argeş, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 20 ani închisoare, astfel ca inculpatul să execute 20 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 628 din 16 martie 2001 a Judecătoriei Piteşti, în pedepsele componente şi s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, astfel că s-a contopit pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, cu pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru art. 293 C. pen., pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 628/2001 a Judecătoriei Piteşti şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total să execute 22 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen., şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani.
S-a dispus anularea vechilor mandate şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, şi să fie dedusă perioada executată începând cu 10 septembrie 2000 până la 16 octombrie 2002, precum şi perioada executată în arest preventiv, începând cu 16 octombrie 2002 şi în continuare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 850.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi dovezile de la dosar, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 februarie 2000, inculpatul cu intenţie şi în mod repetat, folosindu-se de corpuri dure, a aplicat victimei B.I. mai multe lovituri soldate cu moartea, după care a transportat-o cu căruţa, aruncându-l într-o fântână părăsită.
Profitând de decesul acesteia, a sustras din locuinţa victimei un televizor color şi 300 de bonuri de masă pe care le-a valorificat ulterior.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită în baza materialului de urmărire penală administrat în cauză şi anume: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu raportul tehnico-ştiinţific întocmit de către Institutul de criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, care a evidenţiat modificări psihofiziologice care au dus la concluzia detecţiei comportamentului simulat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul Ţ.I. a declarat apel, considerând că greşit a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, întrucât nu el este autorul.
Prin Decizia penală nr. 126 din 11 mai 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul inculpatului, ca nefondat, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate la instanţa de fond.
Examinând recursul se constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată, printr-o justă analiză şi interpretare a materialului probator administrat în cauză, a stabilit în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite.
Martorii audiaţi în cauză au confirmat prezenţa inculpatului în câmpul infracţional.
Martorul P.R. care s-a aflat în permanenţă împreună cu inculpatul în penitenciar, a declarat că acesta i-a povestit modul cum a procedat când l-a omorât pe numitul B.I., susţinând că acesta avea în casă 60 milioane lei, însă nu i-a găsit, mulţumindu-se doar cu un televizor şi bonuri de masă.
Existând aşadar probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul infracţiunilor pentru care în mod just şi în conformitate cu prevederile legii a fost condamnat, susţinerea sa vizând nevinovăţia, este neîntemeiată.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, datele ce-l caracterizează, şi anume, existenţa antecedentelor penale, cât şi poziţia sa procesuală nesinceră, pedeapsa aplicată fiind, prin cuantumul ei, de natură a realiza scopul aşa cum a fost circumscris în art. 52 C. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.I. împotriva deciziei penale nr. 126 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2002 la 20 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3976/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3983/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
