ICCJ. Decizia nr. 3968/2004. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3968/2004
Dosar nr. 438/2004
Şedinţa publică din 16 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea a condamnat pe inculpaţii.
1. G.G. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.;
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. B.A. la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 13 din acelaşi cod;
3. P.I. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 353 C. proc. pen., cu referire la art. 163 şi următoarele din acelaşi cod, s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpatul G.G., în cuantum de 11.100 Euro, 2.100 S.U.A. şi 1.000.000 lei, consemnate la B.R. SA la 23 aprilie 2003.
În temeiul art. 254 alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 102.061.826 lei, 5.600 Euro şi 700 dolari S.U.A. de la inculpatul B.A. şi s-a constatat că acesta a consemnat la C.E.C., în contul sumelor menţionate, 103.812.800 lei.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 20.250 Euro, 3.500 dolari S.U.A. şi 10.000.000 lei de la inculpatul P.I.
S-a mai dispus, conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, publicarea hotărârii, la data rămânerii definitive, în ziarul central N.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.G., administrator şi director al Şcolii de şoferi A. SRL Satu-Mare, la aceasta el predând şi cursurile de legislaţie rutieră, racola persoane fizice doritoare de promovare a examenului în vederea obţinerii permisului de conducere auto, aceştia fiind, de regulă, cumpărători de trafic de influenţă.
În conformitate cu dispoziţiile actelor normative în materia circulaţiei pe drumurile publice, candidaţi la obţinerea permisului de conducere auto, trebuia să susţină o probă teoretică vizând cunoaşterea legislaţiei, a tehnicilor de acordare a primului ajutor şi a noţiunilor elementare de mecanică auto şi proba practică, de traseu.
Examenul se susţinea cu cadre de poliţie, examinatorii fiind din S.P.R. Satu-Mare, membrii comisiei fiind nominalizaţi la propunerea şefului de serviciu, inculpatul B.A. şi, ulterior, inculpatul P.I. În baza art. 34 din Instrucţiunile de examinare nr. 55 din 20 februarie 1996 ale D.P.R., controlul modului de derulare a activităţii comisiilor de examinare se făcea, printre alţii, de şeful poliţiei rutiere, acesta având şi obligaţia să intervină sau, după caz, să dispună asupra examinărilor atunci când constată nerespectarea dispoziţiilor legale şi/sau regulamentare.
Astfel, la 7 martie 2003, inculpatul G.G. a fost prins în flagrant imediat ce a pretins şi primit de la L.D.G., suma de 500 Euro din 1.000 Euro promişi pentru traficarea influenţei sale pe lângă poliţiştii de la S.P.R. Satu-Mare în vederea obţinerii, nelegal, a permisului de conducere.
La rândul său, G.G. a formulat denunţ penal în care a relatat că în perioada 1998 – 2003 a mituit, cu diferite sume de bani, ofiţeri din S.P.R. din cadrul I.P.J. Satu-Mare, printre care şi pe inculpaţii B.A. şi P.I., pentru promovarea frauduloasă a examenului teoretic de conducere auto de către cursanţii Şcolii de şoferi A. SRL Satu-Mare.
Acelaşi inculpat a declarat că în perioada 27 august 2002 – 7 martie 2003, repetat, a pretins şi primit de la 102 absolvenţi ai şcolii de şoferi al cărui administrator şi director era, sumele de 36.950 Euro, 6.100 dolari S.U.A. şi 11.000.000 lei, din care sumele de 5.600 Euro şi 700 dolari S.U.A. le-a dat inculpatului B.A., în intervalul amintit acesta fiind membru în comisia de examinare, iar sumele de 20.350 Euro, 3.500 dolari S.U.A. şi 10.000.000 lei, inculpatului P.I., şef al S.P.R. Satu-Mare.
S-a reţinut că inculpatul G.G. pretindea bani de la candidaţi, lăsându-i să înţeleagă că are influenţă asupra membrilor comisiei de examinare din cadrul I.P.J. Satu-Mare – S.P.R., pentru a-i declara admişi la examenul susţinut pentru obţinerea permisului de conducere. Totodată, aceştia au confirmat împrejurarea că după ce au înmânat sumele de bani pretinse, inculpatul le-a dat câte un bilet cu răspunsurile la chestionar, ei relevând că acelaşi chestionar l-au primit şi în sala de examen.
Predarea biletelor cu cheia chestionarelor, aceasta constituind, practic, reuşita la examenul teoretic, repartizarea, de către poliţistul examinator, a chestionarelor pentru care candidaţii aveau biletele cu răspunsurile necesare întrunirii baremului de puncte, demonstrează cauzalitatea dintre fapta inculpatului G.G., a inculpatului B.A., membru în comisia de examinare şi a inculpatului P.I., şef al S.P.R. Satu-Mare.
Pentru a facilita odată în plus, continuitatea cauzalităţii menţionate, inculpatul G.G. le-a dat celorlalţi doi inculpaţi, şi alte foloase, de genul apă minerală, băuturi răcoritoare, mâncare, cadouri, achitarea c/v convorbirilor telefonului mobil dat inculpatului B.A. ş.a.
Împotriva sentinţei, au declarat recursuri P.N.A. – S.T.A. Oradea şi inculpaţii.
Parchetul a criticat hotărârea pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 din C. proc. pen., respectiv inculpaţilor B.A. şi P.I., li s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, referitor la moneda în care trebuiau confiscate sumele traficate sau provenite din săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţii P.I. şi G.G. sunt motivate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., iar al inculpatului B.A. pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, în sensul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei sale şi s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentele ce urmează:
Procedând la aplicarea pedepselor pentru inculpaţii B.A. şi P.I., instanţa, orientându-se la 5 ani închisoare şi, respectiv, la 5 ani şi 6 luni închisoare, deşi a evidenţiat criterii generale de individualizare astfel cum prevede art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ce-l priveşte pe inculpatul P.I., nu a dat suficientă relevanţă pericolului social grav al faptei săvârşite, mărit de calitatea persoanei acestuia, investit cu funcţie de decizie într-o activitate de autoritate publică, precum şi atitudinii lui procesule, de încercare de a zădărnici aflarea adevărului şi prin dorinţa de a impune un avocat anume pentru asistarea juridică a coinculpatului G.G.
Pentru aceste considerente, se reţine că în ce priveşte pe inculpatul P.I., pedeapsa de 6 ani închisoare, executabilă în regim de privare de libertate este în măsură să realizeze şi scopul pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Recursul declarat de parchet este fondat şi în ce priveşte moneda în care operează confiscarea specială a sumelor traficate sau provenite din săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor.
Potrivit art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Alin. (3) al art. 257 din acelaşi cod (traficul de influenţă), prevede că dispoziţiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Alin. (3) al art. 254 C. pen. (luarea de mită), stipulează că banii, se confiscă.
Ca atare, întrucât inculpaţii nu mai aveau în posesie sumele în valută remise lor, în România moneda naţională fiind leul, confiscarea specială se va face în lei, la cursul oficial de schimb valutar din ziua plăţii.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de P.N.A. – S.T.A. Oradea fiind fondat, va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Recurentul inculpat P.I. şi-a motivat calea de atac pe netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ce priveşte întinderea acesteia, cât şi modalitatea de executare, în esenţă el susţinând că este bolnav, anterior săvârşirii faptelor a avut o conduită exemplară la postul de conducere încredinţat şi este licenţiat, de asemenea copiii săi, iar suma primită ca mită este mică „numai 6.000 mărci germane sau dolari S.U.A. ori Euro".
Aşa cum s-a detaliat mai sus, raportând cauzei criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate, reflectă pericolul social grav al faptelor, numărul actelor materiale de corupţie şi intervalul de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, dar şi persoana făptuitorului, fără antecedente penale şi cu atitudine sinceră postinfracţională.
Şi inculpatul G.G. şi-a motivat recursul declarat pe netemeinicia pedepsei, el referindu-se la modalitatea de executare a acesteia, sens în care a detaliat că prin suspendarea condiţioantă sau executarea pedepsei la locul de muncă, va avea posibilitatea să-şi continue activitatea lucrativă în Societatea Comercială A. SRL ce are ca obiect şcoala de şoferi şi realizând venituri, va contribui la achitarea dărilor către bugetul de stat. În sprijinul apărărilor expuse, recurentul a motivat că este bolnav, iar sumele de bani reţinute a fi fost primite de el, în realitate le-a dat poliţiştilor pentru asigurarea promovării examenelor.
Instanţa de fond, aplicând inculpatului recurent pedeapsa de 3 ani închisoare executabilă în regim de privare de libertate, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta fiind infracţiunea de corupţie săvârşită în formă continuată, perioada relativ întinsă de timp în care s-a derulat, dar şi persoana inculpatului, faţă de care s-a reţinut aplicarea art. 19 din Legea nr. 503/2002.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii P.I. şi G.G. nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Inculpatul B.A., în recursul declarat, a criticat sentinţa pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci şi a vinovăţiei sale, precum şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Probatoriul administrat la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti a relevat că inculpatul, în perioada 15 august 1996 – 10 mai 2001, a îndeplinit funcţia de şef al Poliţiei Rutiere Satu-Mare şi, în continuare, până la 12 aprilie 2003, a avut calitatea de ofiţer examinator în cadrul comisie de examinare a candidaţilor pentru obţinerea permiselor de conducere auto. În aceste circumstanţe, el a primit şi pretins de la G.G. bani şi bunuri pentru ca 12 candidaţi să fie declaraţi admişi, în prealabil el înmânându-i răspunsurile la chestionarele pentru proba teoretică de cunoaştere a legislaţiei rutiere.
Astfel, începând cu anul 1998, B.A. devenind naşul de căsătorie al fiului inculpatului G.G., între ei s-a statornicit modalitatea de a „colabora" pentru profitabilitatea şcolii de şoferi pe de o parte şi cea de „recompensare" a sa pe de altă parte, fie prin pretinderea-primirea de bani, fie achitarea convorbirilor telefonice efectuate la telefonul mobil proprietate sau alte bunuri. Probele materiale au evidenţiat modul de lucru al celor doi, în parte recunoscut de inculpat.
Privind pedeapsa aplicată acestuia inculpat, 5 ani închisoare, se apreciază că ea a fost individualizată în concordanţă cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): pericolul social al infracţiunii, aceasta fiind de corupţie, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, respectiv pe o perioadă întinsă de timp, dar şi persoana făptuitorului, investit cu o funcţie de autoritate într-un organism menit a apăra ordinea de drept.
În baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.A. nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.N.A., Serviciul Teritorial Anticorupţie Oradea împotriva sentinţei penale nr. 1/ PI din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpaţii P.I., B.A. şi G.G.
Casează hotărârea atacată, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului P.I. şi cu privire la moneda în care operează confiscarea specială a sumelor traficate sau provenite din săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului P.I., în sensul că o majorează de la 5 ani şi 6 luni închisoare, la 6 ani închisoare.
Confiscarea specială se va face în lei la cursul de schimb din data plăţii, după cum urmează:
- de la inculpatul G.G., echivalentul în lei a 11.100 Euro şi 2.100 dolari S.U.A.;
- de la inculpatul B.A., echivalentul în lei a 5.600 Euro şi 700 dolari S.U.A.;
- de la inculpatul P.I., echivalentul în lei a 20.250 Euro şi 3.500 dolari S.U.A.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.I., B.A. şi G.G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a fiecărui inculpat, astfel:
- pentru inculpatul G.G., de la 8 martie 2003 la 14 mai 2003;
- pentru inculpatul B.A., de la 11 aprilie 2003 la 14 mai 2003;
- pentru inculpatul P.I. de la 15 aprilie 2003 la 16 iulie 2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2004. Penal. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 3976/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
