ICCJ. Decizia nr. 3983/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3983/2004
Dosar nr. 3403/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 23 martie 2004, Tribunalul Satu – Mare a condamnat pe inculpatul V.P. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare, pentru infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale, prevăzută de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea graţierii restului de pedeapsă de 800 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1556/2002 a Judecătoriei Satu – Mare şi a restului de pedeapsă de 800 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1552/2002 a aceleiaşi instanţe, pedepse graţiate prin sentinţa penală nr. 585 din 31 martie 2003 a Judecătoriei Satu – Mare, constatând că din cele două pedepse de câte 3 ani închisoare, inculpatul a executat prin privare de libertate parte din pedeapsă de 295 zile, respectiv perioada 11 iunie 2002 – 1 aprilie 2003.
Totodată, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei de 800 zile separat de pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.C.D., suma de 9.997.000 lei despăgubiri civile.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată H.S.V. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după – amiaza zilei de 18 iunie 2003, inculpatul, aflat pe o stradă din municipiul Satu – Mare, întâlnindu-i pe minorii P.C.D. şi H.S.V. care se plimbau pe aceeaşi bicicletă, i-a oprit şi recomandându-se ca fiind poliţist, le-a cerut actele de identitate cu susţinerea că îi va amenda cu câte 100.000 lei pentru că nu aveau voie să se joace cu o singură bicicletă. La rândul lor, minorii i-au solicitat inculpatului să se legitimeze, la această cerere inculpatul adresându-le injurii şi vulgarităţi. În continuare, inculpatul i-a cerut lui H.V.S. să meargă acasă pentru a aduce actul de identitate şi să se reîntoarcă în 10 minute. După plecarea minorului, inculpatul l-a condus pe P.C.D. într-un parc aflat în zona sediului poliţiei, aici, prin ameninţări şi violenţe, el luându-i telefonul mobil marca NOKIA 3310 şi un lănţişor din aur.
După acest moment, inculpatul, împreună cu minorul, s-a deplasat în centrul oraşului şi i-a spus copilului să-l aştepte până va reveni dintr-un imobil. Minorul a aşteptat circa 30 minute şi după trecerea acestui timp, s-a plâns, organelor de poliţie.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita stabilire a vinovăţiei sale, sens în care a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 108 din 20 mai 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, şi în această cale de atac el invocând ca motiv de casare cazul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, în sensul că este nevinovat.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Pentru a stabili situaţia de fapt, prima instanţă a verificat, nemijlocit, probatoriul administrat la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti.
Astfel, partea civilă şi partea vătămată, constant, au declarat şi descris amănunţit semnalmentele celui care i-a ameninţat şi a furat bunurile şi l-au recunoscut din grup.
Apărarea formulată de inculpat, că la ora la care s-au comis faptele, el lucra la ştrandul din localitate în locul mătuşii sale, E.T., a fost înlăturată ca nesinceră, sens în care instanţa a solicitat R.A. Comunală Satu – Mare, Zona de agrement Someş, să comunice dacă în ziua de 18 iunie 2003, pe listele lucrătorilor în contul lucrărilor sociale este trecută numita E.T. şi dacă, în locul acesteia, a lucrat altcineva. La fila aceluiaşi dosar, se află adresa prin care instituţia solicitată a răspuns că în 18 iunie 2003 pe listele de lucrători în contul lucrărilor sociale nu figurează numita E.T. şi nici numitul V.P. De asemenea, nici martorii propuşi în apărare de inculpat, nu au declarat că s-ar fi aflat împreună cu acesta în perioada de timp în care s-au săvârşit faptele.
Astfel, recursul declarat de inculpat este nefondat şi în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 24 iunie 2003 la 20 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3985/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
