ICCJ. Decizia nr. 3897/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3897/2004
Dosar nr. 2888/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 17 martie 2004 a Tribunalului Harghita, în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. i) şi alin. ultim. C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru doi ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea, pe durata executării pedepsei, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestului preventiv, faţă de inculpat, cu 30 zile, de la 17 martie 2004 până la 15 aprilie 2004 inclusiv.
S-a dispus confiscarea specială a mijloacelor de probă şi distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 18.700.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, şi suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale părţii civile K.C.
S-a luat act de renunţarea părţii civile la capătul de cerere pentru obligarea inculpatului la plata unei rente lunare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.554.151 lei şi dobânzile legale aferente, cu titlu de despăgubiri constând în cheltuieli de spitalizare la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, către partea civilă C.A.S. Harghita – Miercurea Ciuc.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 27 septembrie 2003, K.P. împreună cu fiul său K.C. şi martorii B.D., B.F. au fost la cules de fructe şi cartofi de pe terenul lui K.P. La recoltatul cartofilor a participat şi inculpatul împreună cu tatăl său. După amiaza au servit cu toţii masa, inculpatul fiind cel care a consumat multă băutură ajungând în stare de ebrietate. Martorul B.F. a rămas împreună cu inculpatul, iar K.P., B.D. şi K.C. s-au întors în livadă. După plecarea acestora inculpatul a luat cheile de la tractor intenţionând să plece cu acesta. Martorul B.F. a încercat să-l împiedice, motiv pentru care inculpatul a încercat să-l lovească cu un briceag. Martorul a fugit în pădure unde a stat ascuns cca. 10 minute.
La întoarcere martorul l-a găsit pe inculpat culcat pe burtă.
Profitând de această situaţie B.F. i-a luat inculpatului briceagul cu care îl ameninţase anterior. După circa o oră au revenit martorii K.P., K.C. şi B.D. care au încărcat în remorca tractorului sacii de cartofi. K.P. a pornit tractorul cu o şurubelniţă şi s-au îndreptat spre casă. Ajunşi la locul unde se afla inculpatul, martorul B.D. i-a luat acestuia cheile tractorului, motiv pentru care inculpatul l-a lovit pe B.F. cu pumnul în figură la care acesta din urmă a ripostat lovindu-l la rândul său pe inculpat.
Inculpatul a plecat spre pădure, iar martorii au plecat acasă cu tractorul lăsând remorca întrucât aveau pană. La locuinţa lui K.P. au coborât cu toţii, iar K.C. a ataşat la tractor o altă remorcă şi s-a întors la locul unde se afla remorca defectă pentru a transporta cartofii rămaşi în aceasta.
Pe drum partea vătămată K.C. a fost oprit de către inculpat. Partea vătămată a oprit, a deschis uşa şi a pus un picior pe scara tractorului, moment în care a fost lovit cu un briceag în zona abdominală, coapsa stângă şi în spate de către inculpat. Leziunile cauzate au pus în pericol viaţa victimei.
Apreciind asupra vinovăţiei inculpatului prima instanţă a dispus conform celor arătate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 82/ A din 7 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.A., împotriva sentinţei penale nr. 83 din 17 martie 2004 a Tribunalului Harghita.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 17 martie 2004 la zi.
Inculpatul, nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat în apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat în raport de critica formulată, precum şi din oficiu, se constată că la individualizarea pedepsei, instanţele au valorificat atât, datele ce caracterizează persoana inculpatului ce este recidivist dar şi împrejurările concrete, în care s-a comis omorul calificat în forma tentativei, recunoscându-i-se şi circumstanţe atenuante şi apoi au fost aplicate, de asemeni, justificat şi corect şi prevederile art. 80 C. pen., ce reglementează concursul între circumstanţele agravante şi atenuante.
Aşa fiind, cuantumul pedepsei stabilit la 6 ani închisoare, nu poate fi socotit excesiv şi ca atare respectate fiind şi dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., sancţiunea aplicată, va fi menţinută iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 82 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2003 la 9 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3896/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3900/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
