ICCJ. Decizia nr. 3976/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3976/2004
Dosar nr. 3345/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 383 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 25 februarie 2003, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000.000 lei către partea civilă D.K.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Pe fondul existenţei unor neînţelegeri mai vechi, pe data de 10 noiembrie 2001, inculpatul B.R. şi-a ucis mama şi i-a transportat cadavrul în apropierea locuinţei fiicei sale.
Din raportul medico-legal de autopsie nr. A3/1713/01 din 11 martie 2002, întocmit de Institutul de medicină legală Prof. Dr. Mina Minovici rezultă că moartea victimei B.C. în vârstă de 71 ani a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţă a unei asfixii mecanice prin comprimarea gâtului.
Leziunile constatate la nivel cervical şi care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin comprimare cu mâna, sugrumare, cu raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.
Celelalte leziuni (echimoze, plăgi, contuze, infiltrate sanguine epicraniene) s-au putut produce prin loviri repetate cu şi de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate în tanatogeneză.
Leziunile şi moartea pot data din 10 noiembrie 2001.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpatului care a avut o atitudine oscilantă, în final recunoscând infracţiunea comisă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a criticat soluţia pentru netemeinicia pedepsei aplicate, nerespectarea dispoziţiilor art. 67 C. pen. şi încălcarea prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 329 din 10 mai 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând în fond, a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului B.R. de la 18 ani închisoare la 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus deducerea prevenţiei de la 24 februarie 2003, la zi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, menţinându-se starea de arest a acestuia şi dispunându-se obligarea sa la plata sumei de 500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel a constatat că împrejurările comiterii faptei şi lipsa de sinceritate a inculpatului pe parcursul procesului penal constituie argumente pentru aplicarea unei pedepse mai severe care să corespundă criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Inculpatul B.R. a declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 lit. a) şi c( C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Verificând hotărârile pronunţate prin prisma motivului de recurs invocat, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul B.R. este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, dând eficienţa cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigurând, astfel, posibilitatea realizării scopului coercitiv – educativ al sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Solicitarea recurentului inculpat de a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., este neîntemeiată.
Inculpatul B.R. nu a avut o atitudine sinceră în timpul urmăririi penale, el negând orice implicare în moartea mamei sale, constituindu-şi alibiuri care au necesitat verificări amănunţite din partea organelor de anchetă.
Abia după ce toate susţinerile sale au fost înlăturate şi apărările pro-cauza spulberate, inculpatul a admis că şi-a îmbrâncit mama, aceasta ar fi căzut lovindu-se de pardoseala casei şi a murit.
Prin urmare, sinceritatea manifestată de inculpat nu a fost spontană şi voită ci indusă de mersul anchetei, de evidenţa probelor administrate şi care dovedeau fără echivoc vinovăţia sa.
Inculpatul nu a depus stăruinţă în a-şi ajuta şi dezdăuna sora, parte civilă D.K., aceasta solicitând dezdăunarea sa cu suma reprezentând cheltuielile de înmormântare efectuate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt motive de reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea recurentului inculpat B.R. şi nici de reducere a cuantumului pedepsei aplicate.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 24 februarie 2003 la 20 iulie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 329 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării de la 24 februarie 2003 la 20 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2004. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3977/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
