ICCJ. Decizia nr. 4004/2004. Penal. Recuzare. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4004/2004
Dosar nr. 4109/2004
Şedinţa publică din 27 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1977 din 6 mai 2004, Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petentul T.A., în contradictoriu cu intimaţii Şt.I. şi B.M., împotriva rezoluţiei nr. 7026/1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, întrucât din probe nu au rezultat elemente constitutive ale infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs.
Înaintea primului termen de judecată, din 2 iulie 2004, fixat pentru judecarea recursului, petentul T.A. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Dolj.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin încheierea nr. 16 din 2 februarie 2004, în dosarul nr. 1425/P/2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare, reţinând că petentul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, criticând încheierea atacată pentru greşita respingere a cererii sale de recuzare.
Recursul este nefondat.
Astfel este adevărat că părţile care se adresează unei jurisdicţii sunt îndreptăţite la o legală şi corectă judecată care, printre altele depinde şi de imparţialitatea judecătorilor cauzei.
Acestei necesităţi în raport de care judecata trebuie să fie mai presus de orice bănuială, legiuitorul a răspuns prin reglementarea, între altele, a instituţiei recuzării.
Cum însă un mijloc procedural având ca finalitate păstrarea neştirbită a prestigiului justiţiei nu se poate transforma într-o procedură discreţionară, prin art. 51 C. proc. pen., cu referire la art. 46 – art. 48 din acelaşi cod, au fost determinate limitativ motivele de recuzare.
Aşadar, potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., recuzarea se formulează în scris sau oral, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării.
În cazul în care recuzarea priveşte mai mulţi magistraţi, această cerinţă a legii urmează a fi satisfăcută cu privire la fiecare dintre magistraţii a căror îndepărtare de la judecarea pricinii se cere.
În speţă, cererea formulată de petent nu satisface condiţiile impuse de legea procesual penală, aşa încât soluţia secţiei penale a Curţii de Apel Craiova de respingere a cererii informe cu care a fost investită, este temeinică şi legală.
Pe de altă parte, în raport de aceleaşi dispoziţii legale menţionate, o cerere de recuzare nu poate privi decât magistraţii instanţelor la care se află în curs de soluţionare cauza în fond sau căi de atac.
Aşa fiind, încheierea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., criticile formulate nefiind întemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A. împotriva încheierii nr. 16 din 2 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1425/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3980/2004. Penal. Art.20,211 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4006/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
