ICCJ. Decizia nr. 3980/2004. Penal. Art.20,211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3980/2004
Dosar nr. 3340/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 12 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 4 august 2003 la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată P.A.L., domiciliată în Bucureşti nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 3 august 2003, în jurul orei 23,00, pe stradă, inculpatul T.G. a agresat-o pe partea vătămată P.A.L. pe care a imobilizat-o de mâini cu o sârmă, a strâns-o de gât şi a lovit-o cu capul de trotuar, în timp ce încerca să îi sustragă geanta.
La strigătele de ajutor ale victimei, la faţa locului au sosit organele de poliţie şi martorii B.A. şi Ţ.A. care l-au imobilizat pe inculpatul ce fugise.
Partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral minor cu hematom epicranian frontal şi parietal drept.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului-verbal de cercetare la faţa locului, procesului-verbal de constatare, declaraţiilor martorilor şi ale inculpatului.
Inculpatul T.G. a avut o atitudine procesuală oscilantă, dar în faţa instanţei de judecată a recunoscut săvârşirea infracţiunii, afirmând că la data comiterii ei urma un tratament medical antidepresiv care i-a afectat comportamentul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 360/ A din 12 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia, computând prevenţia la zi şi dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal, împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul care, prin motivele scrise şi orale, a susţinut, în esenţă, următoarele:
- greşita încadrare juridică dată faptei şi schimbarea acesteia în infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul nu a intenţionat să sustragă geanta părţii vătămate;
- reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de datele personale;
- nelegalitatea soluţiei de condamnare şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că hotărârile pronunţate sunt conforme legii.
Astfel, deşi recurentul inculpat a susţinut că nu a avut intenţia de a o tâlhări pe partea vătămată, în faţa instanţei de fond a recunoscut săvârşirea acestei fapte, el fiind găsit, de altfel, de către poliţişti şi martori aplecat asupra părţii vătămate, iar bareta genţii victimei fiind ruptă.
Partea vătămată a detaliat împrejurările în care a fost acostată şi agresată de inculpat, precum şi încercările acestuia de a-i sustrage geanta.
Inculpatul, pentru a scăpa de consecinţele faptei sale a simulat o criză epileptică.
Curtea constată că susţinerile recurentului inculpat nu corespund probelor administrate care atestă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, inclusiv vinovăţia acestuia sub forma intenţiei directe. În consecinţă, în cauză nu se impune achitarea inculpatului şi nici schimbarea încadrării juridice, situaţia de fapt şi vinovăţia sa fiind corect reţinute de către instanţele de judecată, iar încadrarea juridică este legală şi temeinică.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţa cuvenită criteriilor stabilite de acest text.
În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie, săvârşită în contextul unor agravante (pe timp de noapte şi în loc public) care accentuează răspunderea penală.
Instanţele de judecată au apreciat în mod corespunzător pericolul social al faptei şi al făptuitorului, pedeapsa aplicată fiind, numai în acest cuantum şi modalitate de executare, în măsură să conducă la respectarea art. 52 C. pen.
Neconstatându-se motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate şi nici altele care să conducă la casare, urmare examinării potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 august 2003 la 20 iulie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 360 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 august 2003 la 20 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3978/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4004/2004. Penal. Recuzare. Recuzare → |
|---|
