ICCJ. Decizia nr. 4008/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4008/2004
Dosar nr. 3423/2004
Şedinţa publică din 27 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul S.S. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150.000.000 lei daune morale părţii civile H.P., fiind respinsă cererea acestuia de acordare a daunelor materiale.
Totodată, a mai fost obligat inculpatul şi la plata sumei de 8.448.505 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală, părţii civile Spitalul Mavromati Botoşani.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 11 mai 2003, partea vătămată H.P. oprise autocisterna pe şosea, pentru a discuta cu un coleg ce staţiona cu o altă autocisternă (martorul B.P.O.).
Inculpatul împreună cu martorii S.L.G., B.M.A., B.C. şi Ş.P., toţi fiind în stare de ebrietate, au acostat-o şi lovit-o fără motiv pe partea vătămată, care ajutată de martorii B.P.O. şi M.N. a reuşit să urce şi să pornească maşina, iar cei cinci agresori au alergat după maşină, lovind cu pietre, fapt ce a determinat pe partea vătămată să oprească. În momentul în care a coborât din maşină a fost înconjurată de cei 5 tineri, iar inculpatul a scos un cuţit şi a lovit-o de mai multe ori în zona toracică.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că partea vătămată a prezentat, „plăgi înjunghiate regiunea toracică dorsală stânga, emfizem subcutanat, plăgi în regiunea sprâncenată şi police drept, hidropneumotorax stâng".
S-a mai constatat că leziunile traumatice corporale au fost produse prin lovire cu un corp înţepător – tăietor (posibil cuţit) necesitând pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind eroarea gravă de fapt săvârşită de instanţă, când a reţinut că este autorul faptei (acesta fiind de fapt vărul său N.V.) şi greşita individualizare a pedepsei.
Prin Decizia nr. 140 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei considerând neîntemeiate criticile formulate.
S-a apreciat că probele administrate au confirmat fără dubiu, că inculpatul este autorul infracţiunii. Martorii care au asistat la conflict au declarat că N.V. nu s-a aflat printre agresori, iar inculpatul în prezenţa apărătorului, la urmărirea penală a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori cu cuţitul, cuţit predat a doua zi la poliţie.
Privitor la pedeapsă s-a reţinut că s-a făcut o justă individualizare cu respectarea cerinţelor art. 72 C. proc. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi greşita individualizare a pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat.
1.- Infracţiunea de vătămare corporală gravă, având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., se deosebeşte de tentativa la infracţiunea de omor prin poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile ce intră în latura obiectivă a infracţiunii. În vreme ce în cazul infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen., făptuitorul acţionează cu praeterintenţie în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează cu intenţie.
Pentru stabilirea laturii subiective este necesar a se lua în seamă împrejurările săvârşirii faptei, obiectul folosit, intensitatea cu care s-a aplicat loviturile, zona corporală vizată, şi urmările ce puteau fi produse.
Or, în cauză, este pe deplin dovedit că inculpatul a lovit victima de mai multe ori, folosind cuţitul instrument apt pentru a produce moartea, vizând zone corporale vitale, producându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, şi făcând necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă.
Aşa fiind, instanţele în mod corect au reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei şi că primejduirea vieţii acesteia nu poate fi considerată un rezultat praeterintenţionat, pentru a fi reţinută incidenţa art. 182 C. pen.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., este corectă iar critica din recurs este neîntemeiată.
2.- În ce priveşte motivul de recurs vizând nereţinerea în cauză a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi acesta este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă, săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că inculpatul şi cei 4 martori fiind în stare de ebrietate au provocat incidentul, fără nici un motiv, iar când partea vătămată a reuşit ajutată de martori să urce în maşină să plece, inculpatul şi ceilalţi din grupul său au aruncat cu pietre fapt ce a determinat-o să oprească şi să coboare timp în care a fost înconjurată de cei 5 şi lovită cu cuţitul de inculpat.
În consecinţă nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, sau printr-o atingere gravă a demnităţii.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se reţine, că instanţa procedând la stabilirea ei a acordat semnificaţie juridică tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În cadrul cărora s-a considerat primordialitatea pericolului social concret al faptei agravat de împrejurările în care s-a săvârşit în timpul nopţii şi în loc public, dar şi persoana inculpatului fără antecedente penale, dar cu o poziţie oscilantă privind recunoaşterea săvârşirii faptei.
Cuantumul pedepsei corespunde şi scopului ei aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială.
Întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, Curtea potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2003 la 27 iulie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 140 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 12 mai 2003 până la 27 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4006/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4012/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
