ICCJ. Decizia nr. 3975/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3975/2004
Dosar nr. 3334/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul P.P. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 40.000.000 lei despăgubiri civile şi 70.000.000 lei daune morale către partea civilă V.S. şi, respectiv, 35.000.000 lei daune morale părţii civile V.Şt. junior.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, consătean cu V.Şt., era în relaţii tensionate cu acesta şi cu familia lui datorită unor diferende legate de proprietatea unui teren.
În acest context, în ziua de 12 septembrie 2002, inculpatul, soţia şi fiul lor, se aflau la cosit într-o zonă apropiată suprafeţei de pământ în litigiu. Atunci când s-a deplasat la o fântână pentru a lua apă, inculpatul a observat că pe respectivul teren păştea o turmă de oi, pe care a încercat să o îndepărteze.
Imediat, de inculpat s-a apropiat V.Şt. care avea în mână un topor cu care-l ameninţa pe P.P. Acesta, încercând să se îndepărteze, a fost urmărit şi când V.Şt. s-a apropiat de el au început să se îmbrâncească, situaţie în care inculpatul i-a luat toporul şi a fost lovit la mână cu un cuţit. Instantaneu, inculpatul l-a lovit pe V.Şt. cu toporul peste tot corpul, el încetând agresiunea atunci când a sesizat că cel lovit nu mai mişcă.
În continuare, inculpatul a luat toporul şi cuţitul, a povestit familiei sale cele ce se petrecuseră şi s-a prezentat la poliţie.
Raportul medico-legal de necropsie a reţinut că moartea lui V.Şt. a fost violentă şi a fost produsă urmare fracturii de boltă craniană iradiată în etapele mijlociu şi posterior stânga, politraumatismul scheletului osos întinzându-se la ceafă şi membre.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, părţile civile V.S., V.Şt. junior şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului şi la soluţionarea laturii civile a cauzei în ce priveşte neacordarea de despăgubiri civile şi părţii civile V.Şt. junior.
Apelantele părţi civile şi-au motivat apelurile pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia lor aceasta fiind infracţiune de omor deosebit de grav, pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului şi pe greşita soluţionare a laturii civile referitor la neacordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, respectiv 300.000.000 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost motivat pe netemeinicia pedepsei aplicată şi pe greşita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 114 din 1 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Hotărârea pronunţată în apel a fost atacată cu recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de părţile civile şi de inculpat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii prin neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, precum şi privind soluţionarea laturii civile a cauzei referitor la partea civilă V.Şt. junior.
Recurentele părţi civile şi-au motivat în scris calea de atac, cazurile de casare invocate ţinând de latura penală, iar privind latura civilă, au solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum mărit.
Inculpatul a invocat ca motiv de casare cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., el considerând astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost individualizată prin neluarea în considerare, în suficientă măsură, a circumstanţelor în care s-a săvârşit fapta.
Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentele ce urmează.
Orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare, prima instanţă nu a acordat semnificaţie concretă pericolului social grav al faptei, criteriu primordial prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, acţiunea inculpatului, concretizată în aplicarea de multe lovituri cu toporul la nivelul capului victimei, cât şi peste tot corpul acesteia, actul medico-legal consemnând peste 40 de leziuni, conferă faptei un grad ridicat de pericol social.
Considerând şi împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv pe fondul tensiunilor conflictuale cu victima, aceasta provocându-l pe inculpat, dar şi datele ce caracterizează persoana celui din urmă, fără antecedente penale şi sincer pe parcursul procesului penal, pedeapsa de 7 ani închisoare va fi în măsură să realizeze şi scopul ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială.
Pe de altă parte, art. 174 C. pen., text care incriminează infracţiunea de omor, prevede pedeapsa interzicerii unor drepturi.
Art. 65 C. pen., prevede că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilă este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Alin. (2) al acestui articol, prevede că pedeapsa interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Raportând la cauză aceste texte de lege, se reţine că şi privind acest motiv de recurs, recursul declarat de parchet este fondat, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei.
Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa, în acord cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. şi conform probatoriului administrat, a apreciat că inculpatul a avut culpă în procent de 35% în desfăşurarea incidentului, iar victima culpă în procent de 65%, ca atare, ea a acordat părţilor civile despăgubiri civile corespunzătoare.
Ca atare, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului.
Privind recursurile declarate de părţile civile, acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 3852 C. proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, poate face recurs partea civilă, în ce priveşte latura civilă.
Sub acest aspect, instanţa, apreciind, în baza probelor administrate, că inculpatul a avut culpă în procent de 35% în săvârşirea infracţiunii de omor, a acordat soţiei victimei, V.S., despăgubiri materiale şi morale, iar fiului său major, V.Şt. jr. despăgubiri morale, acţiunea civilă avându-şi izvorul în aceeaşi faptă materială ca şi acţiunea penală, adică în infracţiune.
Ca atare, hotărârea recurată de părţile civile fiind legală, recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Privind recursul declarat de inculpat, acesta este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.
Alin. (2) al acestui text, prevede că dispoziţiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul, căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Alin. (2) al art. 363 C. proc. pen., prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Raportând la cauză aceste dispoziţii se reţine că inculpatul a fost prezent la data pronunţării hotărârii instanţei de apel şi la 15 aprilie 2004 i s-a comunicat, sub semnătură la locul de detenţie, copie de pe dispozitivul deciziei.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, la 5 mai 2004, deci cu mult peste termenul legal de 10 zile.
În aceste condiţii, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca tardiv.
Conform art. 192 C. proc. pen., părţile civile recurente şi inculpatul recurent vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 114 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 282 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.P., precum şi la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că o majorează de la 5 ani la 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2002 la 20 iulie 2004.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile V.S. şi V.Şt. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă părţile civile să plătească statului câte 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3974/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3978/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
