ICCJ. Decizia nr. 4017/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4017/2004
Dosar nr. 3467/2004
Şedinţa publică din 27 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 592 din 4 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 5637/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare (aplicată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 724 din 25 iulie 02 pentru furt calificat), cerere formulată de condamnatul T.V.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că situaţia materială dificilă cu care se confruntă familia condamnatului nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a mai arătat că această situaţie a existat şi anterior începerii executării pedepsei, iar condamnatul nu a dovedit că ar fi contribuit efectiv la întreţinerea mamei şi a fraţilor săi, ori că ar avea posibilităţi reale de a-şi ajuta, în prezent, familia din punct de vedere material.
Prin Decizia penală nr. 395 din 26 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerinţele art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu a dovedit că prin întreruperea executării pedepsei pentru 3 luni, condamnatul ar continua o activitate de obţinere a veniturilor care erau anterior destinate întreţinerii familiei şi nici o altă împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei ar cauza consecinţe grave pentru familia sa, în condiţiile în care nu toţi fraţii săi desfăşoară activităţi remunerate.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului compusă din mamă, 3 fraţi (unul căsătorit având şi un copil) şi o soră, locuieşte într-un apartament din fondul locativ de stat, compus din 4 camere. Singurele venituri ale familiei sunt: pensia în sumă de 2.500.000 lei pe care o primeşte mama condamnatului şi salariul realizat de fratele căsătorit al condamnatului, venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor membrilor familiei.
Înalta Curte constată că situaţia materială a familiei condamnatului, preexistentă începerii executării pedepsei, nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecinţe grave pentru familia sa. Totodată, astfel cum judicios a observat şi instanţa de apel, situaţia materială precară ar putea fi rezolvată prin încadrarea în muncă a membrilor valizi ai familiei, iar nu prin întreruperea executării pedepsei, chiar pentru o perioadă maximă de 3 luni. În acest sens, nu s-a dovedit că prin continuarea activităţii în serviciu a condamnatului starea materială a familiei sale ar putea fi îmbunătăţită.
Constatând că instanţele au aplicat corect prevederile art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 395 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4027/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
