ICCJ. Decizia nr. 4036/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4036/2004
Dosar nr. 4358/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6027/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi, în baza art. 1491 C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V.N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 28 iulie 2004, ora 15,30 şi până la 26 august, ora 15,30. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
În considerentele încheierii, instanţa a reţinut că inculpatul S.V.N. este cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual, la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, instigare la mărturie mincinoasă, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni şi înşelăciune, deoarece, în perioada octombrie 2000 – ianuarie 2001 împreună cu alţi inculpaţi s-a ocupat cu traficul de autoturisme furate din străinătate, unele la comandă, de autori neidentificaţi, autoturisme ce erau introduse în ţară cu numere de înmatriculare străine şi apoi indigenizate, prin folosirea de acte false, şi vândute prin ascunderea provenienţei ilicite. Prin aceste manopere şi mijloace frauduloase s-au sustras de la plata taxelor vamale în valoare de 638.212.768 lei.
Curtea de Apel a reţinut că inculpatul, cu intenţie, a determinat pe martorii L.C., C.N. şi S.D. să facă afirmaţii neadevărate ori să nu declare ce tot ce ştiu asupra unor împrejurări esenţiale cu privire la care au fost întrebaţi. De asemenea, inculpatul a omis să sesizeze de îndată procurorul sau organul de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către inculpatul B.B. şi alţii. Se mai reţine că activitatea infracţională a inculpaţilor nu s-ar fi putut desfăşura fără ajutorul inculpatului S.V.N. care avea rolul de a găsi persoane în numele cărora să înmatriculeze autoturismele şi să exercite influenţe asupra lucrătorilor de la Serviciul de evidenţă informatizată a populaţiei, facilitând înmatricularea acestora.
Faţă de inculpat s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore de la 27 iulie 2004 ora 15,30, până la 28 iulie 2004 ora 15,30, acţiunea penală fiind pusă în mişcare la 27 iulie 2004.
Curtea de apel a motivat luarea măsurii preventive prin trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, precum şi prin faptul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori. De asemenea, s-a apreciat pericolul social al persoanei inculpatului, datorat atât faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, cât şi legăturilor sale apropiate cu inculpaţii proveniţi din lumea interlopă a capitalei şi a judeţelor limitrofe.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, motivat oral, prin apărător, solicitând casarea încheierii şi respingerea propunerii de arestare preventivă, formulată de parchet, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 1491 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 1491 C. proc. pen., referitor la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, publicată în (M. Of. nr. 748/26.10.2003), procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, prezintă dosarul cauzei cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, preşedintelui instanţei sau judecătorului delegat de acesta.
Înalta Curte constată că, prin încheierea atacată, Curtea de Apel Ploieşti a respectat aceste prevederi legale, precum şi pe cele ale art. 143, referitoare la condiţiile reţinerii şi ale art. 148 C. proc. pen., referitoare la condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Astfel, măsura preventivă a arestării inculpatului a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., în condiţiile în care: există date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori, pentru unele dintre infracţiunile pentru care s-a pornit acţiunea penală (art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (prin legăturile apropiate cu ceilalţi inculpaţi implicaţi în cauză, precum şi cu persoane din lumea interlopă).
Înalta Curte consideră că în interesul urmăririi penale a fost necesară măsura arestării preventive a inculpatului.
Totodată, verificând şi durata pentru care s-a luat măsura arestării, Înalta Curte constată că se încadrează în limita celor 29 de zile, rămase după scăderea reţinerii de 24 de ore, dispusă de procuror, conform art. 1491 alin. (11) C. proc. pen., încheierea fiind legală şi sub acest aspect.
Luarea măsurii arestării preventive respectă şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, (referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate), deoarece inculpatul a fost reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, constatând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.N. împotriva încheierii din 28 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 6027/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4038/2004. Penal. Art.20-176 Cod Penal. Recurs → |
|---|
