ICCJ. Decizia nr. 4041/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4041/2004
Dosar nr. 3620/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 123 din 30 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5580/2003, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul G.T. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani începând cu data terminării executării pedepsei principale a închisorii.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului, începând cu 5 septembrie 2003 şi până la zi, 30 aprilie 2004. S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Tribunalul a constatat că partea vătămată B.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că inculpatul G.T. trăieşte în concubinaj cu A.C. de peste 18 ani, având împreună 2 fete în vârstă de 18 ani şi respectiv de 8 ani. Anterior, C.A. a avut o relaţie de scurtă durată cu victima C.F., o rudă mai îndepărtată a inculpatului.
În luna aprilie 2003, C.F. a venit în satul Voievoda, din judeţul Dâmboviţa, satul Sălcioara, şi a fost găzduit de inculpat şi concubina sa în dependinţele din cimitirul comunal unde locuiau, ajutându-i la îndeplinirea unor activităţi (paza vacilor din comună).
O perioadă de 2-3 luni, cât a locuit cu inculpatul şi concubina sa, C.F. a reluat legătura cu A.C., după care, inculpatul l-a alungat, bănuind că victima are relaţii intime cu aceasta.
În luna iulie 2003, C.F. a revenit în sat şi a luat-o cu el pe A.C. şi pe fiicele ei, în timp ce inculpatul era plecat de acasă. Cu acea ocazie, victima a dat foc hainelor aparţinând inculpatului şi concubinei sale, ameninţând cu un cuţit pe orice persoană care i se va împotrivi.
La 1 septembrie 2003, inculpatul s-a deplasat în comuna Sălcioara, la domiciliul victimei C.F. şi cu ajutorul poliţiei a reuşit să-şi aducă acasă concubina şi pe cele două fete, ocazie cu care victima l-a ameninţat pe inculpat cu un cuţit.
La 4 septembrie 2003, în timp ce inculpatul şi concubina sa se aflau pe câmp, cu vacile comunei, victima a pătruns în locuinţa inculpatului. În drumul spre casă, inculpatul a fost avertizat de C.M., audiat ca martor, asupra prezenţei victimei şi a intenţiilor ei criminale. Inculpatul şi-a continuat drumul spre casă, afirmând că nu îi este teamă de C.F.
Victima plecase însă din domiciliul inculpatului şi se afla în cimitir având asupra sa un cuţit. Negăsindu-l acasă pe C.F. inculpatul, înarmat cu un ciomag (pe care-l folosea la paza vitelor), a plecat spre cimitir unde presupunea că s-ar afla victima.
Observându-l pe acesta la marginea cimitirului, inculpatul l-a alergat până în apropierea râului Călmăţuiu, unde a reuşit să-l prindă, aplicându-i o lovitură cu ciomagul în zona capului. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul a continuat să o lovească în zona capului şi pe tot corpul, până când aceasta a decedat. Intervenţia A.C. nu a putut împiedica omorul, fapta fiind deja consumată, victima fiind găsită, fără viaţă, într-o baltă de sânge.
Conform raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice, prin aspirat sanguin pulmonar, în condiţiile unui politraumatism cranio-facial cu fractură de os maxilar şi a piramidei nazale, leziuni produse prin lovire repetată cu un corp dur.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Prin Decizia penală nr. 428 din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, ce viza reducerea pedepsei.
Curtea de apel a considerat că pedeapsa a fost corect individualizată, în raport cu gravitatea faptei comise şi cu circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Examinând probele efectuate în cauză, Înalta Curte constată că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, instanţele au avut în vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei.
Astfel, au ţinut seama, atât de gradul ridicat de pericol social al faptei de omor calificat săvârşită de inculpat (care a avut consecinţă suprimarea vieţii unei persoane), de persoana inculpatului (infractor primar), cât şi de scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (fapta fiind săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de provocarea victimei, care violase domiciliul inculpatului şi înarmat cu un cuţit proferase ameninţări la adresa inculpatului), stabilind pedeapsa sub minimul special prevăzut de art. 175 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, începând de la 5 septembrie 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 428 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 5 septembrie 2003, la 3 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4040/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4042/2004. Penal. Art.174,175 c. pen. Recurs → |
|---|
