ICCJ. Decizia nr. 4040/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4040/2004
Dosar nr. 3593/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 612 din 6 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul F.N. la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 21 februarie 2003 la zi.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul B.D. la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 21 februarie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 2 ianuarie 2003, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpaţii F.N. şi B.D. persoane fără locuinţă, care dormeau în canalul amplasat în parcul Academiei Militare, l-au lovit pe numitul P.D., care locuia împreună cu ei, cu pumnii şi picioarele, izbindu-l şi cu capul de pereţi. Urmarea loviturilor primite victima nu s-a mai putut ridica din locul în care căzuse, nu a mai putut mânca sau bea, iar după două zile a decedat. Constatând moartea victimei, în noaptea de 3 ianuarie 2003, cei doi inculpaţi au hotărât să scoată cadavrul din canal şi să-l arunce într-un alt canal, motiv pentru care au solicitat şi ajutorul martorului P., de asemenea persoană fără locuinţă care stătea în canal şi care asistase la incident. Acesta din urmă i-a ajutat pe inculpaţi să scoată afară cadavrul, folosindu-se de nişte sfori, după care s-a reîntors în canal.
Inculpaţii au fost depistaţi de organele de poliţie aflate în zona Academiei Militare, în timp ce târau prin zăpadă cadavrul numitului P.D., în scopul de a-l arunca într-un alt canal.
Raportul de expertiză medico-legală a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs prin hemoragie cerebrală consecutivă traumatismului capului prin lovire cu şi de corp dur.
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 407 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.N., motivul constituindu-l greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei aceste dispoziţii legale, se reţine că pericolului social al faptei i s-a dat importanţa concretă conferită de valoarea apărată de lege respectiv viaţa persoanei.
De asemenea, instanţele au considerat şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, dar şi atitudinea oscilantă pe parcursul cercetărilor, încercând să denatureze adevărul, cât şi după săvârşirea faptei, abandonând victima, neacordându-i nici un fel de ajutor, iar ulterior încercând să scape de cadavru prin transportarea lui în alt loc.
Ca atare pedeapsa de 10 ani închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor şi 5 ani pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., este corespunzătoare realizării scopului ei acela al prevenţiei generale şi speciale cum prevede art. 52 C. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va fi respins.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.N. împotriva deciziei penale nr. 407 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 februarie 2003, la 3 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4038/2004. Penal. Art.20-176 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4041/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
