ICCJ. Decizia nr. 4038/2004. Penal. Art.20-176 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4038/2004
Dosar nr. 4546/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 121 din 1 aprilie 2004, a condamnat pe inculpatul Ţ.P. la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 5 ani închisoare, astfel încât inculpatul urmează să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 35 alin. (3) a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 16 noiembrie 2003 până la zi, a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen.
S-a constatat că părţile vătămate Ţ.A. şi Ţ.E. nu au formulat pretenţii civile faţă de inculpat.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea toporului corp delict.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2003, a obligat inculpatul la plata sumei de 16.738.590 lei către C.A.S. Bihor, iar în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat şi 400.000 lei, în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpatul Ţ.P. a locuit împreună cu fiul său Ţ.C. şi în decursul timpului între aceştia au apărut unele conflicte, datorită consumului de alcool.
În noaptea de 15 noiembrie 2003, pe fondul consumului de alcool, între cei doi a izbucnit o ceartă care a determinat-o pe partea vătămată Ţ.E., nora inculpatului, să înnopteze la o vecină, unde se afla şi fiica sa, acasă rămânând Ţ.C. şi fiul său Ţ.A.
După ce cearta dintre ei s-a potolit, Ţ.C. s-a dus să se culce în camera unde dormea şi fiul său Ţ.A., în vârstă de 13 ani.
La un moment dat, după ce Ţ.C. s-a culcat, inculpatul a luat o secure, cu muchia căreia l-a lovit de două ori în cap, după care l-a lovit şi pe nepotul său Ţ.A., care dormea în celălalt pat, după care inculpatul s-a dus liniştit să se culce.
Victimele au fost găsite în stare gravă de către Ţ.E., care s-a întors dimineaţa, în jurul orelor 7,00, acasă.
Cu ajutorul martorilor B.I. şi Ţ.V., Ţ.E. i-a transportat pe soţ şi pe fiu la Spitalul Teritorial Beiuş, respectiv la Spitalul judeţean Oradea, cu menţiunea că Ţ.C., pe drum, a şi decedat.
Potrivit raportului de constatare medico – legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală a Judeţului Bihor, moartea numitului Ţ.C. a fost violentă, ea s-a datorat contuziei şi dilacerării meningo – cerebrale, consecutive unui traumatism cranio – cerebral acut, leziunile de violenţă descrise s-au putut produce prin lovirea victimei cu un corp dur contondent (probabil muchia unui topor), iar între leziunile constatate şi cauza de deces există legătură directă de cauzalitate.
Minorul Ţ.A. a fost internat la Spitalul Clinic Judeţean Oradea în perioada 16 noiembrie 2003 – 5 decembrie 2003, cu diagnosticul contuzie cerebrală medie şi contuzie cervicală.
Apelul declarat de inculpat care a cerut desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei cu motivarea că este bătrân şi foarte bolnav a fost respins, prin Decizia penală nr. 110/ A din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs.
A cerut casarea deciziei şi sentinţei şi având în vedere circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., să se reducă pedepsele.
Recursul este fondat pentru alt motiv, acela al aplicării greşite a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi având ca obiect pierderea temporară a exerciţiului drepturilor, la care se referă pedeapsa aplicată.
Pedeapsa interzicerii unor drepturi are caracterul de pedeapsă determinată întrucât prevederile legale indică precis, care sunt drepturile care pot forma obiectul acestei sancţiuni.
Din enumerarea drepturilor care pot fi interzise, de natura acestora, este evident că în ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanţa judecătorească are obligaţia de a indica în hotărârea de condamnare, care anume drepturi din cele, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), interzice şi pe ce durată, în limitele prevăzute de art. 53 pct. 2 lit. a) şi c) (de la unu la 10 ani).
Omisiunea instanţei de a face precizarea drepturilor, care se interzic nu poate fi interpretată în sensul că ea a voit să suspende toate aceste drepturi. Aceasta cu atât mai mult cu cât în speţă inculpatul nu a săvârşit infracţiunea ocupând o anumită funcţie sau exercitând o anumită profesie de natura aceleia de care s-a folosit, pentru săvârşirea infracţiunii. Sub acest aspect, este evident că sentinţa şi Decizia sunt nelegale din moment ce interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., nu putea fi aplicată. Hotărârile apar netemeinice şi sub aspectul interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e câtă vreme instanţele nu au motivat necesitatea interzicerii acestor drepturi.
Faţă de cele de mai sus urmează ca cele două hotărâri să fie casate şi în rejudecare să fie interzise numai drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Recursul urmează a fi admis şi în ce priveşte redozarea pedepselor.
Curtea, apreciază că dată fiind vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi regretul manifestat, pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni sunt în măsură să realizeze scopul, prevăzut de art. 52 C. pen. şi fără sporul de 5 ani, care urmează a fi înlăturat, urmând ca astfel, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Ţ.P., împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 121/ P din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor, cu privire la greşita aplicare a art. 65 C. pen., precum şi cu privire la sporul aplicat.
Înlătură art. 33 şi art. 34 C. pen. şi sporul aplicat de 5 ani închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente de 20 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi 10 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., dispune contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4036/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4040/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
